Pentru un artist plastic expozițiile constituie posibilitatea de a-și scoate în lume operele create, de a afla valoarea lor reală. La 25 ianuarie, în sala principală a Muzeului artistic din Cernăuți a fost vernisată expoziția personală a lui Andrei Jitaru, intitulată „Buna ziua, domnule Kandinski”. Poate pentru un maestru al penelului, care își poartă tablourile dintr-o galerie în alta, dintr-un salon în altul, aceasta ar însemna un lucru obișnuit, dar nu și pentru domnul Andrei. După câțiva ani de tăcere, el iarăși revine pe orbita expozițiilor, adică în circuitul valorilor artistice. E o faptă demnă din partea lui, luându-se în considerare faptul prin câte greutăți și incertitudini ale vieții i-a fost sortit să treacă. Și totuși arta a învins, iar iubitorii de frumos au posibilitate să-i admire tablourile.
Cu mai mulți ani în urmă Andrei Jitaru a părăsit Chișinăul și a revenit în satul de baștină Mălinești, raionul Noua Suliță. Îi era mama bolnavă și nu avea cine îngriji de ea. El și-a făcut cu cinste datoria de fiu. Dar nu a uitat și nu uită de muza sa, transformând casa părintească într-un atelier de creație. Și iată că Andrei Jitaru a demonstrat că forțele lui de creație nu s-au epuizat, iar pentru el aceasta are o mare însemnătate, doar arta e lumea în care se simte fericit, optimist, făuritor de valori spirituale.
Domnul Andrei este un pictor talentat, neordinar. Stilistica lui include elemente ale artei figurative și abstracte, o gamă de culori bogată. În tablourile sale sunt multe simboluri și alegorii, ele redau forța poporului mândru și de neînfrânt, care în infernul din taberele siberiene și-a păstrat raiul din suflet. „Binețea” lui Andrei Jitaru, adresată lui Vasilii Kandinski, unul dintre teoreticienii abstracționismului, constă în aceea că omenirea s-a pomenit la răscruce de drumuri. Dacă va porni pe calea șerpuită a înțelepciunii, se va salva, iar dacă o va lua îndărăt, pentru ea va luci un soare negru.
Andrei Jitaru a participat la expoziții colective în Ucraina, precum și în România, Canada și Rusia. Ținând cont de faptul că între precedenta și actuala expoziție este o distanță în timp de treisprezece ani (o perioadă îndelungată de tăcere pentru un om de creație), „binețea” lui trebuie înțeleasă și astfel: „Buna ziua, artă”. Iar la această binețe trebuie să răspundă în cor societățile noastre național-culturale (căci nu prea mulți artiști plastici români avem în regiune) și alte instituții, care ar putea să-l susțină și să revină la viața de creație deplină, organizându-i expoziții și în România, bunăoară.
Vasile Carlașciuc
Foto N. Hauca și S. Karaciko
