La 25 iulie 315, cu 1706 ani în urmă, la Roma a fost finalizată construcția Arcului lui Constantin, situat în apropiere de Colosseum.
Arcul lui Constantin, arc de triumf, este ultimul monument de mari dimensiuni al Romei imperiale. El îl reprezintă pe împăratul Constantin ca pe un continuator al celor mai mari împărați romani, renumiți pentru guvernarea înțeleaptă și a fost construit pentru a înveșnici victoria lui Constantin cel Mare asupra lui Maxentius, împărat al Romei în perioada 306-312, în Bătălia de la Podul Milvian în 312.
O mare parte din materialul decorativ de pe Arcul lui Constantin evocă și realizările militare ale predecesorilor acestuia – ale împăraților Traian, cuceritorul Daciei (98-117), Hadrian (117-138) și Marcus Aurelius (161-180). Aceasta se explică prin faptul că structura, în ansamblul său, a fost construită cu materiale aduse de la alte monumente antice.
Şi astăzi atrage atenția cercetătorilor prezenţa a opt nobili daci pe Arcul de Triumf de la Roma al lui Constantin cel Mare. Însuși împăratul era geto-dac, născut în cetatea Naissus, din Moesia Inferior, astăzi oraşul Niş din Serbia. Având grijă deosebită pentru cetatea lui natală, Constantin toată viaţa a manifestat interes față de Ţara Zeilor. La 26 iunie 316, aflându-se la Roma, împăratul Constantin cel Mare a inaugurat Arcul de Triumf, care de atunci îi poartă numele. Pe acest arc triumfal domină opt statui ale dacilor, impresionante ca dimensiuni, peste 3 metri înălţime, aşezate deasupra coloanelor care decorează cele două feţe ale arcului. Aceşti opt daci uriaşi erau consideraţi de către daci semizei ocrotitori. Patru dintre ei erau semizeii care punctau momentele unei zile întregi, împărţite în segmente de câte şase ore. Corespundeau cu arhanghelii creştini şi fuseseră cei mai mari profeţi ai dacilor. Se numeau Dionys , Oiagru, Orfeu şi Morfeu. Ei au rămas în mitofolclorul românesc cu numele de Zorilă, Nămiezilă, Murgilă şi Miezilă. Ceilalţi patru fuseseră fraţii de cruce ai Gemenilor Divini. De la aceştia provine numele satului Patru Fraţi din judeţul Ialomiţa, precum şi al unei cruci mari de piatră de pe teritoriul satului Broşteni, acelaşi judeţ. Aceste opt divinităţi protectoare făceau parte din panteonul sacru al strămoşilor noştri. Fiind divinităţile sale protectoare, geto-dacul Constantin i-a plasat pe Arcul său de Triumf.
Lucrările de restaurare a Arcului de Triumf al lui Constantin cel Mare au fost realizate pentru prima dată în secolul al XVIII-lea, ultimele săpături au avut loc la sfârșitul anilor 90 ai secolului XX. Arcul a servit ca linie de sosire a evenimentului atletic de maraton pentru Jocurile Olimpice de vară din anul 1960.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com