La 16 august 1823 s-a născut Alexandru Hurmuzachi, descendent din celebra familie Hurmuzachi din Bucovina, publicist și om politic român, membru fondator al Societății Academice Române și unul dintre fruntașii mișcării naționale din Țara Fagilor.
În familia lui Doxachi Hurmuzachi și a Ilenei Murguleț au fost 12 copii, dintre care au supraviețuit șapte: cinci frați și două surori. Acestei familii i-a revenit un rol important în timpul Revoluției de la 1848. Alexandru Hurmuzachi s-a format în spiritul luptei pentru redeșteptare națională, acesta a jucat un rol deosebit în transformarea moșiei de la Cernăuca într-un adevărat „Delphi al românilor”, loc de convergență a marilor proiecte de emancipare națională. La moșia ei de la Cernauca, sat de lângă Cernăuți, s-au adunat cei mai destoinici bărbați pe care i-a avut pe atunci Moldova – Alexandru Ioan Cuza, Gheorghe Sion, Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu.
În perioada anilor 1829-1841 Alexandru Hurmuzachi și-a făcut studiile (primare, gimnaziale și liceale) la Cernăuți. În 1845 el pleacă să studieze juridica la Viena. În perioada 1848-1850 Alexandru Hurmuzachi, împreună cu fratele său, Gheorghe, redactează, ziarul „Bucovina” – ediție românească pentru politică, religie şi literatură, care apărea în limbile română şi germană.
În epoca „redeșteptării naționale”, Bucovina a cunoscut importante schimbări, în parte determinate de schimbarea locului Imperiului Habsburgic în cadrul „concertului european”, dar și datorită diversificării și multiplicării eforturilor mișcării de emancipare națională a românilor. Era vorba de intensificarea preocupărilor pentru îmbunătățirea situației școlii, afirmarea teatrului românesc, transformarea Bisericii Ortodoxe din Bucovina într-o instituție națională, stăvilirea valurilor de rutenizare a Bucovinei și afirmarea elementului românesc.
Ziaristica nu a fost singurul domeniu prin care Alexandru Hurmuzachi a intenționat să trezească și să păstreze conştiinţa naţională. El s-a străduit să cultive limba română, folclorul, cultura națională a poporului său, tradiţiile strămoșești care asigură dăinuirea acestuia în istorie.
Alexandru Hurmuzachi înţelegea foarte bine că rolul principal în păstrarea limbii şi a conştiinţei naţionale îi revine şcolii și insistă în mod special asupra necesităţii studierii limbii şi a istoriei poporului său, criticând vehement ideile cosmopolite ale vremii, după cum menționează cercetătorii lucrărilor pe tema învățământului semnate de el. Alexandru Hurmuzachi scria: „E bine să creştem şi să învăţăm, rămânând şi prin şcoală, şi toată viaţa, români”.
În 1862 Alexandru Hurmuzachi a inaugurat „Foaia Soțietății pentru cultură și literatură română în Bucovina”. Articolele publicate în periodicul cernăuțean au oferit contemporanilor o modalitate de analizare a situației sociale și politice din Bucovina, permițând constituirea curentelor ideologice, a partidelor și mișcărilor politice din provincie. În „Foaia Societății” a publicat articole despre starea deplorabilă a învățământului românesc din Bucovina, iar împreună cu fratele Gheorghe a susținut limba română literară.
În 1866 el a fost ales deputat în Camera Consiliului Imperial de la Viena, iar în anul următor – deputat în Dieta Bucovinei. Alexandru Hurmuzachi a decedat la 8 martie 1871, la Napoli, Italia, fiind înmormântat în curtea Bisericii Pogorârea Sfântului Duh din Dulcești, județul Neamț.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com