În ziua de 29 martie a anului 1929 a decedat la București, Elena Caragiani-Stoienescu, prima femeie aviator din România şi una dintre primele 10 din lume.
Elena Caragiani-Stoienescu s-a născut pe 13 mai 1887 la Tecuci, reședință de județ la acea vreme, pentru că Tecuciul a fost județ până la venirea comuniștilor în România. A fost fiica doctorului Alexandru Caragiani, angajat al spitalului din oraș, iar în 1913 și-a luat licența în drept, devenind una dintre primele femei din România licențiată în științe juridice.
Cu doar un an înainte să-și ia licența în drept, a făcut primul său zbor, în 1912 cu un avion Wright adus special în țară pentru școlarizarea piloților, însoțită de profesorul său de echitație și de cel care a sprijinit-o permanent, cumnatul său, Andrei Popovici, viitor general de aviație. În același an, s-a înscris în Liga Aviatică, o școală de pilotaj din România. Era singura femeie care urma cursuri de pilotaj. Ministerul Educației și Apărarea Civilă i-au respins licența de pilot civil, în ciuda faptului că a absolvit cursurile.
Și-a luat brevetul de pilot aviator cu numărul 1591 pe 22 ianuarie 1914, eliberat de Federația Aeronautică Internațională din Franța, după ce a urmat Școala de pilotaj a Ligii Naționale Aeriene de la Băneasa, fondată de prințul Valentin Bibescu și apoi Școala civilă de aviație a lui Roger Sommer, care funcționa la Mourmelon le Grand, în Paris.
Deoarece autoritățile române nu i-au admis să zboare, Elena Caragiani a plecat în Franța unde a devenit primul corespondent de război din lume, care scrie „reportaje din avion”. Ulterior va face o deplasare în America, pentru a participa la survolarea oceanului alături de piloții americani (26 februarie 1914).
Revenită în țară în 1916, deși autoritățile române nu i-au admis să zboare ca pilot, au acceptat-o ca infirmier la Iași și, ulterior, la Tecuci. Fără să mai aștepte sfârșitul războiului, se hotărăște să plece iar în Franța, pentru a-și relua cariera de reporter, unde se căsătorește cu avocatul Virgil Stoienescu și se stabilește la Paris. Când se îmbolnăvește de tuberculoză, revine în țară unde își află sfârșitul. Este înmormântată într-o criptă la Cimitirul Bellu.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com