La 6 aprilie 1941 s-a născut virtuozul naist și compozitor român, Gheorghe Zamfir. Este supranumit și „Regele Naiului” datorită talentului său. A primit numeroase premii și a fost apreciat atât pe plan național, cât și internațional.
Naiul, mai numit și fluierul lui Pan, personajul din mitologia antică, este instrumentul muzical cu care maestrul Gheorghe Zamfir a reușit să cucerească aplauzele întregii planete. El este acel care a modificat forma, construcția și tehnica naiului, lărgindu-i considerabil paleta de interpretare. Introduce naiul în toate stilurile și genurile muzicale, revoluționând sunetul la scară universală și aducând naiul în atenția publicului modern. Naistul român a fost invitat să cânte împreună cu cele mai vestite orchestre din lume.
Gheorghe Zamfir, considerat pe drept „regele naiului”, s-a născut la Gaești, județul Dâmbovița, la 6 aprilie 1941. A manifestat aptitudini muzicale încă din copilărie, când este atras de muzica lăutarilor, una din dorințele sale cele mai arzătoare fiind să cânte la acordeon cu taraful de țigani. La vârsta de 14 ani, tatăl sau îl înscrie la Liceul de Muzică „Dinu Lipatti”, cu intenția de a studia acordeonul, dar este acceptat la clasa de nai. Gheorghe Zamfir își amintește: „Asta se întâmpla prin 1950, când am fost acceptat la Școala Specială de Muzică numărul 1 din București. Aveam 14 ani. Am reușit la examen, în comisia care alegea elevii după conformația fizică. Acești profesori, din comisie, erau vreo 14-15. Eu venisem de la țară, habar n-aveam cine e Fănică Luca.
Văzând că am configurația pentru acest instrument, Fănică Luca mi-a zis să încerc să cânt la nai. Eu i-am zis că refuz și am plecat din clasă. Tata m-a împins din nou, mi-a dat și două palme, și așa am rămas cu titlu de încercare la nai, pentru două luni, dacă nu-mi convine, pot să plec, ceea ce s-a și întâmplat. După două luni, din cauza efortului fizic am părăsit naiul. M-am dus la clasa de contrabas. M-a căutat Fănică Luca, la câteva zile, prin școală, mi-a dat câteva palme și m-a întors la clasă. Mi-a zis: „Cu trei melodii am cucerit Globul Pământesc. Tu ai să-l cucerești mai mult ca mine. Nu-ți dai seama că ai talent?”. Și am rămas la clasă”.
După bacalaureat, se înscrie la Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București, pe care l-a absolvit în 1968. După o carieră muzicală de succes, în 1982, în plin comunism, dedică un concert lui Dumnezeu. Cade în dizgrația cuplului Ceaușescu și este nevoit să plece în exil.
În cei peste 50 de ani de carieră, Gheorghe Zamfir creează peste 300 de lucrări în stil folcloric, cameral, coral, vocal, instrumental și simfonic. Este câștigătorul a 120 de discuri de aur și platină și are peste 120 milioane de albume vândute. Este singurul artist european care a câștigat doua discuri de aur în SUA și singurul artist român care a câștigat un disc de aur în Ungaria.
În paralel cu activitatea concertistică, Gheorghe Zamfir a colaborat la coloane sonore ale mai multor filme, cum ar fi celebrul „A fost odată în America”, al regizorului Sergio Leone, și filmul „Kill Bill”, semnat de Quentin Tarantino.
În 1990, după Revoluție, Gheorghe Zamfir se reîntoarce în România. Își continuă seria de concerte și turnee în Franța, Elveția, Republica Moldova și, mai ales, în Turcia, unde este declarat cel mai popular compozitor și artist al secolului XX.
Gheorghe Zamfir aduce schimbări inovatoare naiului tradițional românesc de 20 de tuburi, înlocuindu-l cu noi variante conținând succesiv 22, 25, 28 și 30 de tuburi, pentru lărgirea domeniului tonal, astfel: naiul alto (22 de tuburi), tenor (25 de tuburi), bas (28 de tuburi) și naiul contrabas (30 de tuburi – apărut în 1972). Reușește să obțină câte nouă tonuri pentru fiecare tub, prin modificarea ambușurei. În acest fel devine posibilă interpretarea melancolică la nai a doinelor, cântecelor de leagăn, bocetelor și chiar a unor inflexiuni ale vocii umane. Își asamblează singur naiurile, din lemn de bambus, și le acordează cu ajutorul unei mici cantități de miere de albine introdusă în tuburi. În 2003 confecționează naiul numit Gigantul, având 42 de tuburi, 1,35 m înălțime și 1,2 m lățime.
Este medaliat cu aur al Asociației de Muzică de Divertisment din Franța și Mare Ofițer al Franței, a primit titlul de Merit Artistic al Franței, Cavaler al Belgiei, este medaliat cu aur de Ducesa de Luxemburg și Diplomat de Onoare al Universității Sorbona.
Albumele înregistrate de-a lungul carierei s-au vândut în peste 120 de milioane de exemplare în întreaga lume, ceea ce i-a adus zeci de discuri de aur și de platină pentru recorduri de vânzare în SUA, Canada, Australia, Noua Zeelandă – peste 120 de discuri de aur și de platină, în total.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com