La 7 februarie 1875 în satul Stulpicani, judeţul Suceava, s-a născut Nectarie (numele de mirean Nicolae Cotlarciuc), cleric ortodox român, arhiepiscop al Cernăuților și Mitropolit al Bucovinei (1924-1935).
Numele lui de mirean este Nicolae Cotlarciuc. Viitorul mitropolit a fost unicul copil al lui Teodor și Ioana Cotlarciuc din localitatea Stulpicani. A învățat la liceul din Suceava, după absolvirea căruia a urmat Facultatea de Teologie la Cernăuți (1895-1899) și cursuri de specializări la universitățile din Bonn, Viena, Munchen și Wurzburg. A obținut doctoratul în teologie și filozofie. În anul 1901 s-a căsătorit cu Aurora Ţurcan dintr-o veche familie de boieri moldoveni cu mare influenţă în viaţa socială şi politică a ținutului. Prin soţie devine rudă cu profesorul Ion Nistor. Viitorul mitropolit a avut cinci copii dintre care trei băieţi şi două fete. A lucrat la Biblioteca Universităţii din Cernăuţi, care număra pe atunci 200 000 de volume, ajungând să aibă în anul 1935 circa 400 000 volume. A fost decanul Facultăţii de Teologie din Cernăuţi şi a contribuit la apariţia revistei „Candela“.
Nectarie Cotlarciuc, în perioada cât a fost preot, a fost implicat, în calitate de consilier al oraşului Cernăuţi, în comisia pentru rezolvarea problemelor celor săraci. Acest lucru, adăugat preocupărilor sale legate de teologia practică, l-a determinat să adâncească chestiunea rolului pe care biserica îl poate avea în rezolvarea acestei probleme grave a societăţii. A ţinut chiar şi un curs pe marginea acestei teme, la Facultatea de Teologie, curs pe care l-a publicat ulterior sub titlul „Ocrotirea socială şi Biserica“. Lucrarea era la acel moment o sinteză şi un pas înainte pentru Biserica Ortodoxă Română în ceea ce priveşte acţiunile de ocrotire socială. Astăzi, textul îşi păstrează valoarea în multe privinţe, mai ales prin felul în care demonstrează că Bisericii trebuie să i se recunoască, din partea celorlalte instituţii, un rol social major, pornind tocmai de la eşecul pe care l-au avut societăţile moderne în combaterea problemelor sociale atunci când au respins ajutorul instituţiilor ecleziastice. Mitropolitul îşi încheia pledoaria cu nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu, care mereu veghează asupra noastră, însă nu uită să ne amintească : „Ceea ce putem face, să facem!“.
Nicolae Cotlarciuc era poliglot, citea şi vorbea bine franceza, engleza, germana, polona şi rusa. A desfăşurat o activitate ştiinţifică marcată de lucrări care au îmbogăţit literatura de specialitate. După moartea soţiei sale în anul 1918, Nicolae Cotlarciuc intră în cinul călugăriei la Mânăstirea Putna, luându-şi numele de Nectarie. A fost ales de Marele Colegiu drept Episcop al Cetăţii Alba – Ismail, fiind primul vlădică al acestei reînfiinţate eparhii moldoveneşti cu vechi tradiţii medievale de unde s-a ridicat cel dintâi mitropolit al Moldovei în timpul domniei lui Alexandru cel Bun. După demisia forţată a Mitropolitului Vladimir de Repta la 1 octombrie 1924, Nectarie Cotlarciuc a fost ales Mitropolit al Bucovinei şi Hotinului fiind al şaptelea mitropolit al Bucovinei. Mitropolitul Nectarie a fost cel dintâi mitropolit al Bucovinei ales şi investit după legile ţării. Mitropolitul Nectarie a militat pentru unirea bisericilor creştine şi în acest scop a participat la numeroase congrese şi întâlniri ecumenice ca primul Congres al Mişcării „Viaţă şi acţiune“ în 1925 desfăşurat la Stockholm, când întreaga creştinătate sărbătorea împlinirea a 1600 de ani de la Primul sinod ecumenic de la Niceea din anul 325. Mitropolitul Nectarie s-a implicat în acţiunea întreprinsă în vederea declarării autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române, precum şi în ridicarea unei biserici catedrale la Cernăuţi în stil neobrâncovenesc. Construcţia a început în anul 1927 şi finalizată în 1939 cu hramul Sfântul Nicolae. Mitropolitul Nectarie şi-a încercat capacitățile și în creaţia literară, scriind şi publicând atât proză, cât şi poezie. A debutat în anul 1898 în ziarul „Patria“ din Cernăuţi. El s-a bucurat de preţuirea lui Nicolae Iorga. Firul vieţii mitropolitului Nectarie s-a rupt la 4 iulie 1934, în urma unui cancer la stomac, după ce a păstorit 11 ani Mitropolia Bucovinei şi Hotinului. A fost înhumat în Capela Mitropoliei din Cimitirul din Cernăuţi.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com