La 8 iunie 1862 a fost asasinat întâiul prim-ministru al Guvernului unic după recunoașterea unirii depline a Principatelor Moldovei și Valahiei, Barbu Catargiu.
Cunoscutul om politic, Barbu Catargiu, s-a născut la 26 octombrie 1807. La 22 ianuarie 1862 el devine întâiul premier al Guvernului unit al Principatelor Moldovei și Valahiei. După patru luni de aflare în post, la 8 iunie 1862, Barbu Catargiu este asasinat sub clopotnița de pe Dealul Mitropoliei din București. Această „crimă politică perfectă”, după cum o caracterizează istoricul Stelian Neagoe, a rămas neelucidată până în prezent, deși au trecut 160 de ani de atunci.
După încheierea unui discurs virulent, susţinut în Cameră împotriva unei mari adunări convocate pe 11 iunie pe Câmpia Libertăţii, Barbu Catargiu iese din palat pentru a se întoarce la sediul Consiliului de miniştri. În acel moment observă că trăsura îi lipseşte, astfel că prefectul poliţiei capitalei, Nicolae Bibescu, îl invită la el în trăsură pentru a-l însoţi. În momentul când trăsura ajunge sub clopotniţa de la Mitropolie se aude un foc de armă. Primul ministru fusese împuşcat în spate, la baza creierului. Vestea asasinării s-a răspândit în întreg oraşul şi a indignat opinia publică, căci era primul asasinat al unui înalt demnitar al statului.
Cea mai plauzibilă variantă a rămas cea a asasinatului politic, mai ales că ulterior istoricii au putut cerceta felul în care s-a desfăşurat ancheta. În primă fază cazul este înmânat procurorului Desliu, dar mai apoi îi este retras fără nici o explicaţie şi predat altui procuror, pe nume Şoimescu. Acesta opreşte cercetările şi cazul este închis, ba mai mult, dosarul crimei dispare fără urmă. Se pare că cineva dorea ca acest caz să nu fie rezolvat niciodată, iar când Desliu s-a apropiat de unele dovezi, instrumentele de investigaţie i-au fost luate. Cazul a fost închis cu puţin timp înainte ca liderii radicalilor, C. A. Rosetti şi I. C. Brătianu, să fie chemaţi la audieri.
Pornind de la acest fapt, istoricii au analizat şi au ajuns la concluzia că singurul suspect real, unul dintre autorii morali, ar fi fost prefectul capitalei Nicolae Bibescu. Acesta a fost cel care i-a luat cazul lui Desliu, iar declaraţiile sale cu privire la crimă erau cu totul contradictorii. Conform autopsiei, focul a venit din spate, de jos în sus, aşadar asasinul ar fi trebuit să se urce din mers pe treapta trăsurii pentru a trage foc. Era de aşteptat ca Bibescu să poată descrie făptaşul, însă acesta a declarat că se uita în direcţia opusă în momentul producerii crimei.
Cel mai terifiant scenariu, susţinut numai de o parte a istoricilor, afirmă că însuşi Alexandru Ioan Cuza ar fi fost creierul din spatele întregii afaceri. În pofida numeroaselor scenarii şi supoziţii, misterul ce a învăluit această odioasă crimă rămâne în continuare neelucidat.
Barbu Catargiu a încetat din viaţă la vârsta de 54 de ani, fiind înmormântat la conacul de la moşia din Maia, judeţul Dâmboviţa, conform testamentului său.
Au rămas în istorie cuvintele luii, rostite la actul Unirii Principatelor: „Unirea noastră de astăzi se face sub scutul înțelepciunii și înfrățirii. Și înțelepciunea vine de la Dumnezeu. Înfrățirea între oameni este unul dintre cele mai de căpetenie comandamente ale religiei noastre. Să zicem dar ca biserica noastră: „ Ceea ce Dumnezeu a unit, oamenii să nu mai îndrăznească a mai despărți”, nu. Dar ca să ne asigurăm contra unei asemenea primejdii nu este destul unirea dintre țările surori, ne trebuie unirea și între fiii ei. Așa numai vom consolida pentru veacuri marele fapt de astăzi, așa numai vom păstra locul nostru între națiile Europei, unde ne aflăm de astăzi înscriși. La din contră, acea binecuvântare a străbunilor noștri ce ne privesc din sânul veșniciei se va preface într-un blestem, și sunt în drept de a zice că cel ce va îndrăzni de astăzi înainte a mai arunca tăciunele discordiei între noi, să aibă blestemul nostru și al urmașilor noștri. El va avea hula și blestemul chiar al națiilor ce ne privesc… Acum pe drapelul nostru, înaintea căruia să fim toți îngenunchiați, să scrim astăzi: „Totul pentru țară, nimic pentru noi!”.
(V. K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com