„Din auditorii – după sârma ghimpată”
În anul 1995, la Editura „Ruta” a Universităţii Naţionale „Iu. Fedkovyci” din Cernăuţi, sub egida Centrului de cercetări ştiinţifice în domeniul problemelor Bucovinei, a văzut lumina tiparului monumentala carte „Din auditorii – după sârma ghimpată”, la apariţia căreia şi-au adus aportul doi savanţi şi oameni de cultură din ţinut – Stepan Dalavurak şi Vasyl Folvarocinyi. Această carte a devenit un simbol al memoriei eterne, transformându-se într-un foc sacru care va dăinui veşnic în inimile şi conştiinţa generaţiilor viitoare, amintindu-le despre eroismul studenţilor-martiri de diferite naţionalităţi, răstigniţi pe crucile GULAG-urilor comuniste. Ea conţine materialul „După douăzeci de ani”, consacrat memoriei lui Serghei Tabarcea, născut în localitatea Larga, pe atunci RSS Moldovenească, student al Universităţii cernăuţene, exmatriculat la 1973, acuzat de „activitate antisovietică”, fost membru al Cercului studenţesc de limba română.
O recenzie a cărţii date, aparţinând regretatului Gheorghe Frunză, deportat de către dictatura stalinistă în stepele pustii şi fără margini ale Kazahstanului, a fost inserată în paginile ziarului regional „Zorile Bucovinei” din 28 ianuarie 1998, la rubrica „Glasul adevărului”, purtând titlul „331 de ani de lagăre şi puşcării”. Autorul scrie: „De curând Cercul de cercetări a istoriei Bucovinei de pe lângă Universitatea de Stat „Iu. Fedkovyci” din Cernăuţi a scos de sub tipar cartea intitulată „Din auditorii – după sârma ghimpată”. Este o lucrare colectivă, alcătuită pe baza memoriilor a optsprezece autori – foşti studenţi la instituţiile de învăţământ din centrul regional, persecutaţi de sistemul totalitar. Din cei optsprezece martiri, care vin cu crâmpeie de memorii în paginile cărţii, şaptesprezece au fost condamnaţi la diferite termene de detenţiune în lagărele morţii. Sistemul sovietic de oprimare era atât de darnic la împărţirea pedepselor, încât cei şaptesprezece „duşmani ai poporului” au încasat împreună 331 de ani de privare a libertăţii şi interdicţie de drepturi. Numai unul din autori … n-a nimerit pe banca acuzaţilor în sensul clasic al noţiunii, ci a fost expulzat de la facultate, fiind impus să-şi „ispăşească vina” timp de doi ani şi jumătate în gheţurile Nordului sovietic.
Pe atunci acuzaţiile erau aduse după calapodul timpului: „duşman al poporului”, „activitate antisovietică”, „spionaj în favoarea uneia sau a câtorva ţări imperialiste” etc. Arestările erau urmările unor bănuieli, de multe ori chiar şi neîntemeiate, ale NKVD-ului, ale unor denunţuri ş. a. m. d.
De fapt, studenţii întotdeauna s-au situat pe poziţii avansate în ceea ce priveşte manifestarea conştiinţei naţionale. N-a fost o excepţie nici perioada de dominaţie sovietică în ţinut. Cei mai inimoşi dintre studenţi se stăruiau, în măsura posibilităţilor, să aducă un licăr de lumină în bezna ideologiei, în hăţişul dogmelor comuniste de îndobitocire, să contribuie la triumful adevărului. Dar asemenea porniri sacre pentru inimile şi cugetele adevăraţilor patrioţi erau tratate ca fiind activitate subversivă împotriva regimului. Drept ilustrare stau şi mărturiile depuse de autorii- martiri în paginile cărţii la care ne referim. Fiecare cuvânt de aici este izvorât dintr-un suflet nobil, care apoi a fost batjocorit şi pângărit de acoliţii lui tătuca Stalin. Fiecare gând frumos şi pornire curajoasă au mocnit zeci de ani, ca nişte scântei incandescente, în spuza tăcerii şi înstrăinării, în aşteptarea unor vremuri măcar cât de cât favorabile pentru a putea aprinde flacăra conştiinţei naţionale. Fiecare persoană şi-a câştigat dreptul de a veni şi a figura în paginile cărţii-document de o mare forţă de demascare a fărădelegilor săvârşite de regimul comunist, după ce a fost răstignită pe crucea GULAG-urilor bolşevice”.
În imagini: Serghei Tabarcea, student în anul I (toamna anului 1972); studenții din anul I împreună cu lectorii de la Catedra de filologie moldovenească (română) Mihai Dăscălescu, Alexandrina Cernov și Zinovia Peniuc (toamna anului 1972). Serghei Tabarcea – primul din stânga, rândul de jos; Facultatea de filologie.
Petru GRIOR,
directorul Centrului de Cercetări Istorice şi Culturale din Cernăuţi
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com