La începutul lunii februarie, Comunitatea românească din regiunea Cernăuți comemorează victimele masacrului de la Lunca din iarna anului 1941. Aici, în valea Prutului, în câteva nopți geroase, gloanțele trase de grănicerii sovietici au curmat viața a sute de oameni – gospodari și tineri din mai multe sate românești: Mahala, Boian, Ceahor, Corovia, Ostrița, Horecea – care s-au pornit în taină spre granița cu România, fixată de ostașii roșii „eliberatori” la 28 iunie 1940. Doreau să scape de regimul totalitar și de noua orânduire. Prima încercare a avut loc în noaptea din 25-26 ianuarie 1941, când din 150 de persoane a reușit să treacă dincolo de frontieră doar una singură, 24 au fost împușcate pe loc. A urmat a doua și ultima încercare – în noaptea din 6 spre 7 februarie. De data aceasta grupul a fost numeros – circa 400 de oameni. 57 dintre ei au avut fericirea de au trecut în România, restul au fost secerați de mitralierele grănicerilor sovietici și aruncați în trei gropi comune. Un „scenariu” asemănător va avea și masacrul de la Fântâna Albă, din 1 aprilie 1941. Dar cei care au încercat să fugă (44 de oameni), au fost prinși și întemnițați. 23 dintre ei au fost condamnați la moarte, restul – trimiși în lagărele GULAG-ului din Siberia, de unde nu au avut drum de întoarcere.
Din 1989 încoace, când a început să se vorbească deschis și cu voce tare despre fărădelegile regimului totalitar sovietic, comunitatea românească își cinstește an de an martirii, omorâți fără nici o vină în lunca Prutului. Mai întâi aici a fost ridicată o cruce mare de stejar, din inițiativa Alianței Creștin-Democratice, iar în 2016, la propunerea și cu străduința primăriei satului Mahala (primar Elena Nandriș), sat care a pierdut la Lunca un număr mare de fii și fiice, a fost înălțat un monument. La el, în fiecare an, la 7 februarie, este oficiat un parastas, sunt depuse flori și aprinse lumânări. Anul acesta, din cauza războiului din Ucraina, manifestarea s-a limitat doar la un parastas în Biserica Sfânta Parascheva din satul Lunca, locaș de închinare cel mai aproape de locul tragediei. El a fost oficiat de un sobor de preoți, în frunte cu protopopul de Herța, Pavel Dumitru. La serviciul divin au asistat Consulul General al României la Cernăuți, Irina-Loredana Stănculescu, reprezentanți din Comunitățile Teritoriale Mahala și Herța, ai societăților național-culturale românești din regiune, inclusiv ai Societății panucrainene „Golgota” (președinte Vasile Rauț). Au fost depuse flori la crucea de piatră din curtea Bisericii. Ea a fost ridicată din inițiativa lui Ilie Popescu, președintele Societății regionale „Golgota”, întru pomenirea martirilor de la Lunca.
După două luni de iarnă fără zăpadă, în ziua de 7 februarie un strat de nea a acoperit valea Prutului. El, ca și tânguiosul glas de clopot de la Biserica din Lunca, este un semn al purității spirituale, puritate care nu poate exista fără plecăciune în fața chipurilor de mucenici, rămase în istoria neamului…
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com