La 6 iulie 1883, la vârsta de numai 29 de ani, s-a stins din viață genialul compozitor român, Ciprian Porumbescu, autorul nemuritoarei „Balade”.
Ciprian Porumbescu s-a născut la 14 octombrie 1853, în localitatea bucovineană Șipotele Sucevei, în familia preotului ortodox Iraclie Porumbescu, încurajat să scrie opere literare de însuși Vasile Alecsandri, în timpul aflării poetului la Cernăuți. Numele lor de familie era Golembiowski, ceea ce în traducere înseamnă „porumbel”. În 1881 numele de familie a fost schimbat în Porumbescu.
Din cauza sărăciei, Ciprian Porumbescu nu s-a putut bucura de educație muzicală continuă și completă. A început studiul muzicii la Suceava și Cernăuți. În anul 1871 Ciprian Porumbescu participă la festivitățile consacrate împlinirii a 400 de ani de la zidirea Mănăstirii Putna, alături de Mihai Eminescu, Ioan Slavici, A.D. Xenopol, Nicolae Teclu și alții. El uimește mulțimea prezentă cu minunatul său cântec la vioară.
Obținând o bursă, Ciprian Porumbescu își continuă studiile la Conservatorul din Viena. În capitala Imperiului Austriac îl frecventează pe compozitorul bucovinean, Eusebiu Mandicevschi, care îl ajută să se perfecționeze în teoria muzicii. La Viena Ciprian Porumbescu dirijează corul Societății Studențești „România Jună”. În anul 1880 editează colecția de douăzeci de piese corale și cântece la unison, reunite în „Colecțiune de cântece sociale pentru studenții români”.
După perioada vieneză a urmat cea mai frumoasă etapă a vieții tânărului compozitor. Printre piesele compuse atunci se evidențiază „Balada pentru vioară și orchestră”, una dintre puținele lucrări românești ale secolului al XIX-lea care se bucură de mare popularitate în continuare, stilizând elemente ale doinei, baladei și romanței, înmănunchindu-le într-o piesă instrumentală romantică, expresivă, de mare lirism. „Balada” lui Ciprian Porumbescu este autentic românească, pură, sinceră, răscolitoare. Este imposibil ca, la auzul sunetelor ei sfâșietoare, venite dintr-o tristețe atemporală, să nu te emoționezi profund.
La 11 martie 1882 are loc premiera operetei sale „Crai nou” (prima operetă românească, având premiera la Brașov, în Sala Festivă a Gimnaziului Românesc), piesă în două acte, scrisă pe textul poeziei poetului Vasile Alecsandri. Succesul imens impune reluarea spectacolului în 12 și 23 martie, pe aceeași scenă. În același an opereta este montată și la Oravița.
Ciprian Porumbescu a fost arestat și ținut în închisoarea din Cernăuți pentru activitatea sa politică, timp în care a scris piesele sale cele mai valoroase. Printre lucrările sale se numără „Rapsodia română pentru orchestră”, „Serenadă”, „La malurile Prutului”, „Altarul Mănăstirii Putna”, „Inimă de român”, „Gaudeamus igitur”, „Odă ostașilor români” etc.
Ciprian Porumbescu se stinge din viață în casa de la Stupca (azi Ciprian Porumbescu) în prezența tatălui său și a surorii sale, Mărioara, pe data de 6 iunie 1883, la 29 de ani, fiind bolnav de tuberculoză. Se presupune că boala i se trage de la celula rece a închisorii din Cernăuți. A fost înmormântat în cimitirul satului Stupca, în apropiere de altarul Bisericii Sfântul Dumitru.
Întreaga sa creație muzicală se încadrează în sfera curentului romantic, manifestând în totalitate elemente tehnice și de expresivitate ale acestuia. În lucrările sale Ciprian Porumbescu inserează tematici patriotice, elemente de expresivitate ce-l definesc ca stil, de o muzicalitate aparte, în care afișează o serie de trăiri personale, gânduri și idei, ce doar în acest mod pot fi auzite.
Numele lui Ciprian Porumbescu a fost eternizat și la Cernăuți, orașul în care și-a făcut studiile, a activat și a condus corul Societății „Arboroasa”. A fost inaugurată placa comemorativă „Ciprian Porumbescu”, iar o stradă nouă din suburbia românească Horecea îi poartă numele.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com