La 26 februarie 1866 (10 martie 1866 — stil nou) încep lucrările Conferinței de la Paris a celor șapte mari puteri europene, convocată pentru a discuta problema Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei, principate a căror unire nu fusese recunoscută decât pe timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza.
Concomitent cu abdicarea forțată a primului domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei, Alexandru Ioan Cuza, la conducerea statului român unitar, s-a instalat o locotenență domnească formată din trei reprezentanți ai conspirației anticuziste: Nicolae Golescu, Lascar Catargiu și Nicolae Haralambie. A fost instituit și un nou guvern în frunte cu Ion Ghica. Se vehicula insistent ideea instaurării unui domnitor de origine străină care putea opri rivalitatea dintre pretendenții autohtoni la domnie, precum și ar fi avut susținerea necesară pentru a scoate noua formațiune statală, România, de sub vasalitatea Porții Otomane.
Situația dificilă pe plan intern și extern a României din acea perioadă impunea acțiuni rapide de consolidare a statalității. Participarea României la Conferința de la Paris pe problema Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei (așa era tratată România în exterior) din data de 26 februarie 1866 — 25 mai 1866 (10 martie 1866 — 4 iunie 1866 pe stil nou) urma să consolideze statalitatea pe plan extern dar a fost un eșec. În urma unor îndelungate dezbateri, marile puteri au decis ca să se renunțe la ideea de înscăunare a unui principe străin în Principate, stabilind ca Unirea să fie din nou hotărâtă de noi adunări legislative ale celor două principate constituante în parte (Moldova și Valahia), toate în conformitate cu condițiile inițiale ale Convenției de la Paris (1856). Dintre delegații Guvernului român în cadrul Conferinței de la Paris (1866), care nu au reușit schimbarea cursului dezbaterilor, au fost: Vasile Boerescu, L. Steege, Ștefan Fălcoianu. În cadrul negocierilor Turcia, susținută de Austria, a propus chiar intervenția armată în România, aceasta însă fiind respinsă de majoritatea celorlalte puteri.
După o luna de dezbateri se comunică numele candidatului la tronul României și anume principele german Carol de Hohenzollern.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com