“Scumpi prieteni ai „Libertăţii Cuvântului”, să vă dăruiască Bunul Dumnezeu sănătate, spor în toate şi nu în ultimul rând – pace. Nu demult am citit în ziarul „Vidrodjenia” aceste versuri, care m-au impresionat adânc. Autoul lor nu era indicat, însă ele exprimă adevărul, trezesc vigilenţa oamenilor, arătând faţa nemiloasă a războiului purtat acum pe teritoriul ţării noastre. Le-am tradus dintr-o răsuflare în limba română şi rog să fie publicate în paginile săptămânalului nostru îndrăgit”.
Lângă Slaviansk m-au împuşcat,
Nici şapte ani n-aveam, deci, încă.
Şi viaţa părinţilor au curmat,
Apoi pe bunel şi pe bunică…
Dureri aveam de ne-ncetat,
Copiii nu ştiu c-aşa doare.
– Să-mi spui, soldate,
de ce m-ai împuşcat,
Ce-ai să-i spui copilei tale?
Îi vei da şi-a mele jucării?
Şi albumul cu desene?
Şi-n sânge
de copil acel pisoi?
Cum vei privi în ochii ei apoi?
Spune, soldate, ce m-ai ucis,
La care idoli te închini?
Şi cui jertfă m-ai trimis,
La care templu de haini?
M-am stins din viaţă,
dar nu plâng,
Pe faţă-mi lacrima-i uscată.
Să ţii, duşmane, minte-ţi strig,
Ochii fiicei împuşcată.
Eugenia BALAN-CIOCOBOC,
s. Tereblecea, raionul Hliboca