La 30 decembrie 1947, în România a fost abolită monarhia. România, aflându-se în spaţiul intereselor URSS, a devenit „republică populară”.
Regele Mihai a fost forţat de comunişti, la ordinul ocupanţilor sovietici, să abdice şi să părăsească ţara.
După înlăturarea de la putere a regelui Mihai, România a intrat pe deplin în mâna comuniştilor.
La acel moment România era singurul stat monarhic din zonă, astfel încât spre sfârşitul anului 1947 liderii comunişti au încercat pe toate căile să-l înlăture pe regele Mihai.
Prilejul a venit în noiembrie, când regele a plecat la Londra pentru a participa la căsătoria prinţesei Elisabeta (viitoarea regină Elisabeta a II-a) cu printul Philip de Grecia. Mihai a împuternicit guvernul să conducă ţara în lipsa sa, fapt ce a lăsat cale liberă comuniştilor.
În timpul aflării sale în Anglia, monarhul a avut mai multe întrevederi cu premierul Winston Churchill, cu ambasadorul SUA la Londra, Clemente Atlee, străduindu-se să obţină sprijin pentru România.
În pofida faptului că mulţi l-au sfătuit să nu revină în ţară, regele Mihai s-a reîntors la Bucureşti în ziua de 21 decembrie. Strategia pentru înlăturarea sa era deja pregătită, astfel că pe 30 decembrie s-a produs inevitabilul.
Petru Groza şi Gheorghe Gheorghiu-Dej s-au prezentat în audienţă la rege şi i-au cerut acestuia să abdice imediat, pentru că, la câteva ore după discuţii, atât Guvernul, cât şi Parlamentul să fie informate de abolirea monarhiei. România a fost proclamată republică, iar în fruntea statului a fost instalat un prezidiu din care făceau parte Mihail Sadoveanu, Constantin I. Parhon, Gheorghe Stere, Ion Niculi şi Ştefan Voitec. Acesta era coordonat din umbră de sluga sovieticilor – Partidul Comunist Român.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com