Originar din zonele aride ale Mexicului, cactusul este o plantă suculentă, adică stochează lichidele în tulpină. Chiar dacă are aspectul ţepos, exista multe specii de cactuşi care înfloresc foarte frumos. Şi, mai mult decât atât, există cactuşi comestibili. Aceştia au frunzele cărnoase şi ovale, cu o textură moale şi crocantă. Gustul este similar cu cel al ardeiului.
Plantarea cactuşilor
Pământul în care plantezi cactuşii este un amestec din două părţi de pământ şi o parte de nisip (cu granulaţie mare). Ghiveciul trebuie să fie mic, nu mai mare decât planta în sine. Deasupra pot fi puse pietre din mozaic sau pietre de râu, de dimensiuni mici. Arată mai bine şi protejează pământul. Pietrele nu trebuie să fie îndesate pentru a nu opri creşterea cactusului.
Este recomandat să nu fie udat în exces pentru că-i putrezeşte rădăcina. Trebuie udat doar atunci când pământul este uscat.
Cactuşii de formă rotundă adoră apa pe trunchi, ca şi cum ar fi spălaţi. Singurul cactus care face excepţie este cunoscut în mod popular sub numele de “crăciunică”. Acesta înfloreşte iarna. De asemenea, nu trebuie mutat şi trebuie ferit de curenţii de aer. Când face boboci nu iubeşte să fie atins.
Pentru a favoriza înflorirea cactuşilor, este bine să rupi puii care se formează în partea de sus. Nu confunda bobocii cu puii. Sunt doua lucruri diferite. Bobocii arată ca nişte bumbi păroşi, iar puii arată ca un alt cactus în miniatură. Nu este recomandat să fie atinşi în perioada de creştere nici puii, nici bobocii.
În lunile reci, adică din noiembrie până în februarie, cactuşii se udă foarte rar sau deloc. Se păstrează într-un loc umbros, ferit de frig sau de curenţi de aer. În martie pot fi scoşi pe geam sau pe terasă pentru a fi în contact direct cu razele solare. Chiar dacă ai udat un cactus în exces şi i-a putrezit rădăcina încă mai există remedii. În acest caz se taie partea din tulpina care este încă intactă şi se pune într-un amestec de două părţi nisip şi o parte pământ, astfel formând o nouă rădăcină.
Dăunătorii cactuşilor. Cum sunt înlăturaţi
Dăunătorii slăbesc vitalitatea cactuşilor şi pot duce cu uşurinţă la îmbolnăvirea şi uscarea lor. Cei mai cunoscuţi dăunători sunt păianjenul roşu (foarte mic), păduchele ceros, care atacă rădăcina, păduchele lânos (2-8 mm), care se găseşte pe ţepi şi lasă aşa-numita “rouă de miere” (substanţă dulce care duce uneori la apariţia mucegaiului). Păduchele lânos poate fi îndepărtat manual sau prin tamponare cu alcool. Pentru celelalte tipuri de păduchi este recomandat să schimbi pământul şi ghiveciul. Vasul nou trebuie curăţat bine şi pământul îmbunătăţit cu îngrăşământ.
Când faci mutarea dintr-un ghiveci în altul verifică şi rădăcinile plantei. Dacă sunt afectate este mai bine să le tai. În scurt timp acestea vor creşte la loc mai puternice şi mai rezistente.
Dăunătorii nu suportă razele solare. Dacă cactuşii sunt păstraţi afară în timpul verii, aceştia o să fie mai protejaţi decât cei crescuţi în interior. Aerul cald, uscat şi închis favorizează înmulţirea şi extinderea dăunătorilor.