Formarea la copii a patriotismului de stat în şcoală este deosebit de importantă, iar în şcolile minorităţilor naţionale această importanţă este dublă. Problema dată există nu numai în ţinutul nostru sau în Ucraina în genere, dar rămâne actuală chiar pentru multe state democratice din Europa şi din lume. Nu sunt unice cazurile când în cutare sau cutare ţară apar conflicte interetnice sau internaţionale. Şi aceasta, de regulă, se întâmplă în acele state în care, pe calea dictaturii, puterea caută să asimileze minorităţile naţionale impunându-le unitatea limbii, ba chiar şi schimbarea tradiţiilor seculare.
Altfel se prezintă situaţia în ţările democratice, unde tezaurul naţional şi spiritual al minorităţilor nu numai că este păstrat, dar se creează şi condiţii pentru renaşterea şi înmulţirea lui. Ca răspuns la această susţinere democratică, reprezentanţii minorităţilor naţionale întotdeauna, de regulă, devin adevăraţi patrioţi ai statelor pe teritoriile cărora convieţuiesc. De exemplu, e greu să găsim chiar în Internet, unde există de toate din lume, reproşuri din partea minorităţilor naţionale în Statele Unite ale Americii referitoare la crearea şi activitatea a orice fel de societăţi culturale ale diferitelor etnii, folosirea simbolurilor naţionale ale ţărilor lor istorice. Desigur, ei fac aceasta folosind concomitent simbolica de stat. Asemenea exemple pot fi aduse şi din unele ţări-membre ale Uniunii Europene. Şi acesta este doar un pas în direcţia formării patriotismului de stat la reprezentanţii minorităţilor naţionale. Tema respectivă este deosebit de actuală şi pentru Ucraina. Într-o anumită măsură ceea ce se petrece acum în estul ţării este legat nemijlocit şi de educaţia patriotică. Şi azi se ştie bine că pentru aţâţarea acestui conflict separatiştii au mers pe calea cea mai simplă: ei au folosit închipuite încălcări ale dreptului minorităţii ruse la limbă, minoritate care s-a speriat de abrogarea legii cu privire la limbi. Şi, cu toate că este clar că acesta a fost doar un motiv, duşmanul s-a folosit anume de problema limbilor şi de cea interetnică. Consolidarea statalităţii ucrainene, integrarea în comunitatea europeană şi cea mondială, făurirea unei societăţi democratice sunt imposibile fără un cetăţean conştient, care şi-ar pune activitatea sa în raport cu interesele naţiunii. Sarcina şcolii şi a statului este de a educa un asemenea cetăţean.
Potenţialul spiritual al poporului Ucrainei este cel mai valoros tezaur al statului nostru.
Colectivul pedagogic al oricărei şcoli urmează să-şi pună ca scop aplicarea acestor valori, pentru ca ele să devină o adevărată sursă de educaţie şi instruire a copiilor noştri. Şcoala este întruchiparea sentimentului naţional şi spiritual. În ea se creează atmosfera patriotismului faţă de stat, inclus în procesul de învăţământ, de influenţare asupra elevului.
Educarea elevilor în sistemul valorilor naţionale prevede studierea profundă a obiceiurilor populare, tradiţiilor şi datinilor. Doar tradiţiile populare sunt sursa veşnică şi cultura vie a generaţiilor cu care un popor trăieşte şi îşi formează viitorul.
La orele de ucrainologie, istorie a poporului român şi istorie a Ucrainei, de literatură română şi ucraineană, profesorii şcolari le descoperă elevilor măreţia intenţiilor înaintaşilor noştri, le demonstrează profunzimea credinţei tradiţionale şi nobleţea gândirii poetice. La asemenea ore de studiu se aplică pe larg tehnologiile interactive de studiere, inclusiv cele de cercetare, organizate de profesori şi elevi în colaborare cu muzeele în cadrul excursiilor, întâlnirilor cu diverse personalităţi, cercetării diverselor informaţii interesante din Internet, descoperirea unor nume noi, care sunt exemple convingătoare de slujire dezinteresată a Patriei, cercetarea faptelor istorice şi evenimentelor care au marcat soarta popoarelor noastre. Amintirea despre înaintaşii noştri nu este o modă, ci o necesitate firească de a ne păstra neamul. Acolo unde se pierde legătura dintre generaţii, apare un vacuum spiritual. Anume în rândurile moşilor şi strămoşilor copiii găsesc oameni destoinici, adevăraţi eroi, amintirea despre care o păstrează cu sfinţenie.
În raionul nostru, potrivit datelor oficiale ale organelor de statistică, populaţia românească constituie mai mult de jumătate. Slavă Domnului, împreună cu celelalte etnii trăim în pace şi înţelegere (dacă nu luăm în vedere unele cazuri cu caracter naţionalist în reţelele de socializare, dar acesta este un lucru natural). Principalul este ca puterea de stat să nu tolereze niciodată şi nicăieri asemenea fenomene. Astăzi în satele româneşti din raionul Hliboca copiii studiază în şcoli în limba maternă. Elevii acestor instituţii de învăţământ au rezultate excelente la studierea limbii ucrainene. În afară de aceasta, ei susţin cu succes evaluarea externă independentă şi studiază în limba ucraineană în instituţiile de învăţământ superior. Toate acestea sunt mărturii ale educării proeuropene a copiilor în spiritul patriotismului de stat în şcolile minorităţilor naţionale. Susţinând şi dezvoltând şcolile minorităţilor naţionale noi păstrăm pacea şi iubirea de frate în ţinutul nostru. Însă, această iubire de frate trebuie să fie reciprocă. Sunt convinsă că Ucraina poate fi iubită cu adevărat şi în limba română, şi în limbile altor naţionalităţi care alcătuiesc poporul Ucrainei. Iar şcoala în această ordine de idei joacă rolul principal.
Fiecare epocă îşi are necesităţile sale, îşi dictează condiţiile sale, îşi dezleagă problemele sale.
Timpul în care trăim este complicat şi marcat de evenimente tragice, dar şi de optimism şi credinţă în viitorul fericit al Ucrainei ca stat dezvoltat, anume european. De aceea, dezvoltarea şcolilor minorităţilor naţionale trebuie să devină o politică de stat pentru păstrarea frumuseţii şi integrităţii Ucrainei.
Marina ŞAPCĂ,
Director-adjunct şi profesoară de limba
şi literatura română la Şcoala generală nr.1 din Iordăneşti