La 1 august, în Moldova a început oficial campania electorală prezidențială, care este extrem de importantă pentru guvernul actual, pentru partenerii săi din Occident și pentru Kremlin, care încearcă să readucă Moldova pe orbita sa. La prima vedere, nu există nicio intrigă aici. Președinta Maia Sandu este clar candidatul principal, iar întrebarea este dacă va câștiga în primul tur sau alegătorii vor trebui să voteze de două ori. Însă consecințele acestor două scenarii sunt foarte diferite.
Recent ediția ucraineană „Evropeiska Pravda” a publicat editorialul „Planul „Victoria” pentru Moldova: cum FR intenționează s-o învingă pe Maia Sandu la alegeri”. Iată rezumatul acestui articol.
Pe 20 octombrie, în Moldova se vor deschide secțiile de votare pentru alegerile prezidențiale. Mai exact, pentru prima dată în istoria țării, votarea va începe chiar mai devreme — în unele țări și la unele secții de votare din Moldova, se preconizează prelungirea acesteia cu două zile, în timp ce altele vor permite votarea prin corespondență. Un amplu sondaj de opinie realizat în mai-iunie în numele IRI, cu sediul în SUA, a arătat o atitudine extrem de polarizată față de actualul președinte: ea este cea mai iubită dintre toți ceilalți politicieni din Moldova, dar și cea mai detestată. Se cere remarcat remarcat faptul că, chiar și la începutul președinției sale, Sandu a avut un număr semnificativ de oponenți, în special în rândul părții pro-ruse a populației din Moldova. În 2020, ea l-a învins pe președintele pro-rus de atunci, Dodon, cu aproape 58% din voturi — dar restul de 42% nu au dispărut. Pe scurt, nu este de mirare că s-a declanșat o luptă serioasă pentru acest electorat loial Rusiei. Formal, campania este abia la început, iar înregistrarea candidaților este încă în curs, însă lista celor mai realiști rivali ai lui Sandu este deja cunoscută.
Cel mai popular reprezentant al opoziției, lider de audiență printre toți opozanții guvernării, este fostul președinte pro-rus, șeful Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), Igor Dodon.
Cu toate acestea (surpriză!), Dodon a anunțat că nu va candida. Socialiștii îl vor desemna drept candidat pe fostul procuror general al Republicii Moldova, găgăuzul Alexandru Stoianoglo.
Guvernul rus continuă să îl aibă ca favorit pe oligarhul Ilan Șor și încearcă să unească toate celelalte partide în jurul său. În primăvară, în acest scop, a fost creat un bloc politic numit „Victorie” și chiar ceremonia de creare a acestuia a avut loc la Moscova. Fostul socialist Vasile Bolia a devenit candidatul „oficial” al Kremlinului. Dar oare va „supraviețui” până în ziua alegerilor, având în vedere experiența eliminării candidaților Șor de către autorități în trecut? Moscova nu este sigură de acest lucru, așa că intenționează să se înscrie și un contracandidat, fostul prim-ministru Vasile Tarlev, care a condus guvernul timp de 7 ani în anii 2000, în timpul guvernării Partidului Comunist Moldovenesc. Există și alți politicieni care și-au anunțat intenția de a candida. Ar putea fi chiar benefic pentru Sandu ca toți adversarii săi să fie în cursă, împărțind electoratul protestatar între ei. Dar nu va apărea cineva care va lua o parte semnificativă din votanții președintelui?
Principalul atu al Maiei Sandu sunt alegătorii din străinătate. În prezent, se așteaptă ca prezența la vot a alegătorilor străini să fie mai scăzută decât la alegerile anterioare, dar, în orice caz, voturile lor nu lasă nicio șansă de victorie pentru niciun candidat prezidențial pro-rus. În aceste condiții, principala intrigă a acestor alegeri este dacă Maia Sandu va fi capabilă să câștige în primul tur.
Un politician care va candida în turul doi împotriva lui Sandu va deveni automat un magnet pentru unirea opoziției (și a ajutorului rusesc) pentru următoarele alegeri parlamentare. Acest lucru ar putea reduce șansele partidului pro-prezidențial în următoarele alegeri parlamentare.
Pe scurt, chiar dacă nu există nicio intrigă cu privire la câștigătorul alegerilor din Moldova, miza este mare, conchide autorul articolului din „Evropeiska Pravda”.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com