Dialog poetic Melitopol – România

Poetul ucrainean Oleg Honcearenko din Melitopol, oraş din regiunea Zaporijjia, este cunoscut şi ca traducător din literatura română, mai ales din creaţia lui Mihai Eminescu, fapt despre care „Libertatea Cuvântului” a scris de mai multe ori. Pentru aceste merite el s-a învrednicit de onoarea de a fi membru al Academiei internaţionale române de relaţii reciproce interculturale „Paul Polidor”.

Oleg Honcearenko deseori îşi plasează creaţiile poetice în reţelele de socializare, pe contul său de Facebook.  Poeta din România, Silvia Zabarcencu, care cunoaşte limba ucraineană, a tradus în română poezia lui Oleg Honcearenko „Femeile călcând pământul în cutremur”, de asemenea, postând-o pe Facebook, lărgind astfel cercul internaţional al cititorilor creaţiei poetice a scriitorului din Melitopol.

Oleg HONCEARENKO

FEMEILE CĂLCÂND  PĂMÂNTUL ÎN CUTREMUR

Taie cu mersul razele de lună ivite

printre stâncile ascuțite,

și vin spre noi. Poate pe lângă noi,

femeile-ndoite de tolbe și nevoi.

Din tainice tenebre, hăuri surpate-n vale

vântul le-mpinge vajnic, ca pe-un roi de petale

și ele hrănesc păsări în aripă lovite

de bulgării năprasnici, în cale prăbușite,

și le usucă plânsul, hrănind la sânul lor

puterea înălțării în hărăzitul zbor.

Grăunțe de culori însămânțează-n zare

să înflorească stepa uscată în vâltoare

de năvăliri, pe care, le-ncremenesc din vaier

oprind avântul aprig, caii săltați în aer.

Dar lor, ce fel de apă, și pâinea cum să fie

să le țină puterea, tot neamul să-l învie?

Și ce fel de iubire să le aducem lor

când ostenite-s toate iubirile — și dor…?

Din muchii ascuțite boboci de flori apar

când apăsate-n cremeni, tălpile sângerează.

Dar ele, în lumina din zori, și umbra lor

cu raze-mpodobită, în mers străluminează.

Îndrăgostiți de aceste umbre și de lumini

un șuier, dintre pietre, bărbații le vor trimite

în timp ce, înviate în cuibul de la sâni,

păsările-și iau zborul — sfinte și aurite.

Acolo sunt și eu, așa cum toți suntem

fir ne-ntinat de suflet în fața Veșniciei,

unde, femeile cu rod în pântec nu se tem

când tremură pământul sub tălpi, în zorii zilei.

Тălmăcite în româneşte de Silvia Zabarcencu

Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Добавить комментарий