După apariţia materialului „Unde-i bustul lui Mihai Eminescu?..”, publicat în săptămânalul „Libertatea Cuvântului”, la finele anului 2012, Centrul de Cercetări Istorice şi Culturale din Cernăuţi a primit următoarea scrisoare: „Stimate domnule Petre Grior. Am citit cu mult interes articolul Dv. şi v-am înţeles dorinţa de a face lumină în enigmatica dispariţie a bustului Eminescu din parcul Arboroasa din Cernăuţi, opera sculptorului ieşean R. P. Hette şi dezvelit la 7 decembrie 1930. Mai întâi vă rog să accesaţi pe internet articolul „Efigia poetului Mihai Eminescu la Cernăuţi – peripeţiile unui monument”. Articolul e scris mai de mult, între timp am mai adunat şi alte informaţii care vă pot fi de folos. Cu stimă, Victor Macarie, 5 martie 2013”.
În materialul domnului Victor Macarie se relatează: „Ce se întâmplase, totuşi, cu bustul lui Eminescu de la Cernăuţi? Punând cap la cap evenimentele din epocă, ajungem la concluzia că în urma Notei ultimative din 26 iunie 1940, Statul român a hotărât retragerea tuturor bunurilor artistice de pe teritoriile care urmau să fie cedate. Cercetătorul Marcel-Dumitru Ciucă publică unele documente de arhivă, de unde rezultă că la 23 august 1940, Direcţia Artelor din Ministerul Cultelor şi Artelor trimite Comitetului Superior al Apărării Ţării, de pe lângă Marele Stat Major al Armatei, Lista monumentelor din Basarabia şi Bucovina de Nord, între care se află şi bustul lui Eminescu. Apoi, la 21 septembrie, acelaşi an, se încheie un proces-verbal între Alexandru Rozarea, reprezentantul Ministerului Cultelor şi sculptorul Cristea Grosu, custodele Muzeului de Artă Naţională „Carol I”, prin care se confirmă predarea şi primirea busturilor care reprezentau pe Mihai Eminescu, George Enescu şi I. C. Brătianu. Aspectul este confirmat de Mihai Pelin, care arată că la 22 octombrie 1943, când reprezentanţii Ministerului Cultelor, sculptorii Vasile Vasiliu-Falti şi Ioan Grigore Popovici, s-au deplasat la Cernăuţi, au constatat şi consemnat că evacuarea bunurilor artistice de aici şi-o asumase armata.
Depozitarea acestor lucrărilor la Muzeul de Artă Naţională „Carol I” – devenit Muzeul P. C. R. – era o garanţie a conservării lor. Aici erau depozite mari şi sigure, iar în primăvara anului 1943 se terminaseră lucrările de reparaţii, încât la cea de a doua evacuare, din vara anului 1943, şi până în primăvara anului 1944, o parte din operele de artă a rămas pe loc. În aprilie 1947, s-a redeschis Muzeul de Artă Naţională „Carol I”, cu numai două săli de expunere. În anul următor, s-a luat hotărârea ca la acest muzeu să se expună tot ce este artă românească, iar la Palat Regal, devenit Palatul R. P. R., actualul Muzeu Naţional de Artă, să se expună tot ce era artă străină. Am făcut această remarcă deoarece, în acest interval de timp, se pierde urma bustului lui Eminescu de la Cernăuţi.
Poate cea mai mare emoţie şi satisfacţie, din toată perioada documentării, am trăi-o duminică 24 iunie 1984, când, aflându-mă în trecere prin Botoşani, m-am abătut şi pe la Liceul „Mihai Eminescu”. La prima vedere se părea a nu fi nimeni acolo, doar la etajul întâi se vedea un geam deschis. Asta mi-a dat curaj să intru în curtea şcolii… Uşa era încuiată şi, ca un copil curios, am făcut palmele pâlnie şi m-am uitat prin fereastra uşii. Incredibil, fiorii de emoţie m-au copleşit. În holul şcolii, pe un soclu de scânduri, trona bustul lui Mihai Eminescu, realizat de sculptorul Hette pentru parcul Arboroasa din Cernăuţi. Bust dat dispărut mai bine de şaizeci de ani. Trăiam bucuria descoperitorului când a apărut un portar, om binevoitor de altfel, mi-a deschis uşa din spate, am intrat în şcoală şi am analizat bustul, pe care era încrustat: „R. P. HETTE, IAŞI, 1930”. Nu mi-a permis să-l fotografiez şi nici chiar să-l măsor, dar a avut bunăvoinţa să mă conducă acasă la „tovarăşa directoare”.
Am constatat, cu surprindere, că directoarea şcolii nu ştia nimic despre istoria/provenienţa bustului. Încercând să-i explic câte ceva, în loc de satisfacţie, de mândrie, aceasta a fost cuprinsă de panică… Se întreba dacă nu cumva ar putea fi revendicat de „puterea sovietică”, stăpâna de atunci a Cernăuţiului. Fusese mult mai liniştită când nu ştia ce contemplă, zi de zi, pe holul instituţiei, decât să se mândrească cu faptul că, în retragerea din calea năvălitorilor, românii nu l-au lăsat pe Eminescu străinilor, ci l-au adus în ţară şi apoi, prin nu ştim încă ce minune, a ajuns chiar în oraşul său natal. Speriată să nu se răspândească zvonul existenţei acestui bust în şcoala pe care o conducea, nici vorbă să-mi trimită o fotografie, nici să mai răspundă la corespondenţă, deşi îmi promisese. Sprijinul a venit din partea profesorului Dorin Popa, care ne-a înlesnit oarecum cercetările, relatându-ne că bustul a apărut „pe neaşteptate…”, prin anii ‘60, la o şcoală generală din localitate. În anul 1956, fostul liceu de fete „Carmen Sylva” a primit numele de „Mihai Eminescu” şi în felul acesta, după un timp, bustul poetului a fost adus aici, fără ca cineva să-şi pună întrebarea cine-i autorul şi de ce este datat 1930?
Cu ocazia Centenarului, bustul a fost reamplasat în faţa liceului, pe un soclu din beton, mult prea masiv, purtând o inscripţie cu numele poetului şi anii de viaţă, ca şi un fragment din poezia Când Amitirile. La 15 septembrie 1987, a fost redezvelit, cu toate onorurile cuvenite. Printre participanţii la aceste manifestări s-a numărat şi poetul Grigore Vieru, care cred că se afla pentru prima dată în Ţară. Dar, teama de revendicare a bustului nu dispăruse. Deşi presa a menţionat unele dintre manifestările aniversative, despre reinaugurarea bustului nici un cuvânt. Lipsa popularizării acestui eveniment şi neprezentarea identităţii bustului a dus la o nejustificată ignoranţă.
De aceea, nici nu ne miră iniţiativa unui colecţionar din Bălţi, care a intermediat editarea unei medalii, un fel de prohod… dedicate acestui bust, pe care a consemnat: „Monumentul «M. Eminescu» din parcul «Arboroasa» Cernăuţi, inaugurat în decembrie 1930 – dispărut în iunie 1940”; nici acesta, ca şi mulţi alţii, nu avea cunoştinţă că bustul, inaugurat la 7 decembrie 1930, în Grădina „Arboroasa” din Cernăuţi a ajuns, miraculos, în faţa Liceului „Mihai Eminescu” din Botoşani”.
Astfel, datorită cercetătorului Victor Macarie, Adevărul, căutat atâtea decenii în şir, a ajuns şi la Cernăuţi, în fosta capitală a Bucovinei istorice.
Prima informaţie referitoare la istoria bustului lui Mihi Eminescu din fostul Parc „Arboroasa” a pornit de la scriitorul Vasile Leviţchi. În anul 1969, toamna, când se rumeneau frunzele teilor din faţa Catedralei, iubitul Profesor, cu o voce plină de nostalgie, în aula universitară, le vorbea studenţilor din oastea visătorilor de profesie despre Luceafărul neamului românesc, înşirând cuvinte pline de dor şi împlinire sufletească. În inimile discipolilor săi, care porneau pe drumul miraculos al cunoştinţelor, se înfiripa o mare dragoste pentru vechiul oraş de pe malul istoricului Prut, pe străzile căruia a rătăcit cândva nemuritorul Poet. Studenţii au început să descopere locurile eminesciene din această „cetate veche şi română”. Cercetările au continuat ani în şir.
În materialul „Împământenirea Luceafărului”, apărut în 1988, am scris, cuprins de încredere în ziua de mâine: „Sunt de părerea că azi, în perioada restructurării vieţii economice, politice şi culturale a societăţii noastre, trebuie reconstituit un adevăr istoric şi restabilit bustul poetului la Cernăuţi”. La această idee am revenit şi în 2012, în cartea „Mărturii referitoare la Eminescu”.
Prezidiul Societăţii pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu”, constituită în anul 1989, a înaintat organelor de resort din regiunea Cernăuţi, la 1990, un Memoriu, ce conţinea rugămintea ca ele să contribuie la rezolvarea unor probleme legate de istoria, cultura şi instruirea populaţiei româneşti din ţinut. În compartimentul al treilea al acestui document se menţionează următoarele: „Să se restabilească pe locul vechi bustul poetului naţional Mihai Eminescu, clasic al literaturii universale, viaţa şi opera căruia sunt legate de Bucovina şi de oraşul Cernăuţi, nelegitim distrus în perioada stalinistă”.
În 2015, în revista „Vatra Noastră Românească”, care apare la Botoşani, România, a apărut materialul „Odiseea bustului eminescian de la Cernăuţi”. În Nota redacţiei de la finele articolului se subliniază: „Odiseea bustului din Cernăuţi al lui Eminescu se înscrie în drama etno-culturală a românilor nord-bucovineni, provocată de invazia trupelor Armatei Roşii, în iunie 1940, cu revenirea din aprilie 1944. Bustul aflat în prezent în faţa liceului „Mihai Eminescu” din Botoşani este, foarte probabil – aşa cum arată documentarea prezentată de autorul articolului – chiar originalul din Cernăuţi, salvat de armata română din faţa urgiei vandalizatoare a trupelor sovietice, tot aşa cum, e posibil – conform altor susţineri – să fie o copie a originalului cernăuţean. Doar o expertiză de specialitate poate confirma sau infirma una din ipoteze…
Dar, indiferent de adevărul istorico-ştiinţific privitor la susnumitul obiect de artă, aflat în patrimoniul cultural românesc, Cernăuţiul ar trebui să reaşeze, cu onoare şi mândrie, bustul lui Eminescu – originalul, dacă există, sau „o copie a copiei” – în chiar locul unde, la 7 decembrie, 1930, cernăuţenii îşi aduceau acasă chipul în bronz al poetului naţional, pentru „a putea veni să-şi plece genunchii în faţa Lui”.
Cred că a sosit timpul să îndeplinim cu cinste îndemnul fraţilor din Botoşani şi să restabilim în fostul Parc „Arboroasa” chipul în bronz al Luceafărului neamului românesc.
Petru GRIOR,
directorul Centrului de Cercetări Istorice şi Culturale din Cernăuţi
Nota redacţiei. În prezent, în fostul Parc „Arboroasa” din Cernăuţi, redenumit Scuarul „Cămaşa brodată”, se desfăşoară lucrări de reconstrucţie, în rezultatul cărora aspectul acestui teren verde din faţa Catedralei mitropolitane Pogorârea Sfântului Duh, care a fost sfinţită în perioada cânt Mihai Eminescu era elev la Gimnaziul german din capitala Bucovinei, va căpăta un aspect nou.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com