La 8 septembrie 2004, la Bucureşti a trecut la cele veşnice Dan Spătaru, unul dintre cei mai populari interpreţi de muzică uşoară din România, îndrăgit de românii de pretutindeni. La apusul vieţii sale, Dan Spătaru a cântat şi pentru românii nord-bucovineni pe scena Filarmonicii din Cernăuţi.
Dan George Spătaru, născut la 2 octombrie 1939 în localitatea Aliman, lângă Constanţa, a fost unul dintre cei mai prolifici cântăreți români de muzică ușoară. Marele succes i-au asigurat cântecele sale de neuitat „Ţărăncuţă, ţărăncuţă”, „Nici o lacrimă”, „Nu-ţi şade bine când plângi”, „Nu m-am gândit la despărţire”, „Oare, oare”, „Îţi pare rău”, „În rândul patru”, „Drumurile noastre”. Ilustrului cântăreţ român îi aparţine şi un rezultat trecut în Cartea Recordurilor. În 1967, participând la un festival internaţional în Cuba, el a fost aplaudat timp de 16 minute şi 19 secunde de 7 mii de spectatori.
Dragostea pentru muzică a moștenit-o din familie. Tatăl său cântase la vioară. Talentul lui Dan Spătaru a fost descoperit de Camelia Dăscălescu, care i-a şi dat lecţii de muzică. Odată, la o terasă l-a întâlnit pe compozitorul Temistocle Popa, care i-a compus aproape toate șlagărele. Primul mare succes i-a adus cântecul „Măicuța mea» de Temistocle Popa.
Dan Spătaru, mai numit Alain Delon al României, aşa cum apare în filmul muzical româno-rus „Cântecele Marii” din 1971, a vrăjit inimile multor doamne şi domnişoare cu acea inflexiune inconfundabilă a vocii. Vorbind bine limba rusă şi având un succes fulminat pe teritoriul ex-sovietic, unde concerta în majoritatea provinciilor, Dan se îndrăgosteşte de actriţa Natalia Fateeva, un sex-simbol al cinematografiei ruse. S-au cunoscut la filmările pentru „Cântecele Marii”, iar ea la rândul ei a fost fermecată de Dan, chiar dacă era căsătorită cu un erou fizician-cosmonaut al URSS. Acesta din urmă, din gelozie, a venit chiar să-l ameninţe cu pistolul, iar ea ar fi fost la un pas să divorţeze pentru Dan.
În anul 1972 Dan Spătaru o cunoaște pe viitoarea sa soție, Sida, la „Teatrul Fantasio” din Constanţa prin intermediul marelui actor de comedie Jean Constantin. S-au căsătorit în anul 1974 și au avut un copil, Dana. După mărturiile soției sale, Sida, Dan Spătaru a fost „familist convins” și „un model de tătic”.
Dan Spătaru a creat melodii celebre cu valoare de simbol: marea, pescăruşii, chitarele, podgoria dobrogeană, şcolarii, fanfara, dragostea, Dunărea, despărţirea şi apoi uitarea… A descris poate cel mai bine esenţialitatea românească, acest univers afectiv, un element ce dărâma orice zid dintre public şi scenă. Se alătură astfel unei generaţii europene de artişti, lângă Adamo şi Gianni Morandi. Ca interpret, compozitor şi autor al versurilor, Dan Spătaru compunea aproape în totalitate melodii uşor de fredonat, ce repede deveneau hit-uri.
Repertoriul lui Dan Spătaru constituie posteritatea-simbol a cântecului magic, ce conţine în el basmul copilăriei, începând de la mamă, şi continuând cu mitul Cosânzenei şi al Zburătorului, sub formă de basm muzical.
Dan Spătaru s-a stins în urma unui infarct în dimineața de 8 septembrie 2004. Peste zece mii de oameni au fost prezenți la înmormântarea sa. Doru Spătaru, vărul lui Dan Spătaru, a mărturisit apoi într-un interviu că, înainte cu o zi, 7 septembrie, Dan Spătaru a dorit să meargă prin tot Bucureștiul, prin zonele în care avusese concerte, presimțindu-și moartea. Cineva a spus pe bună dreptate că fără Dan Spătaru timpul pare să aibă ipoteze ilogice.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com