Fermecătoare slovă a limbii strămoșești,
Ce îmi presori pe suflet parfumul nostalgiei,
În pragul casei astăzi te ivești,
Să mă îndemni pe unda bărbăției.
Din neam în neam te-a tors în furcă
Mămica mea ca și furnica,
Ce toate le făcea din fugă
Și Domnului îi purta frica.
Iar tatăl meu, în fapt de seară,
Când plugul așeza sub șură,
Mai sta la sfat cu mine-afară,
Și-nțelepciunea-i picura din gură.
Chiar și din foșnet de pădure
Îți prind rostirea visător,
Culeg silabele prin mure,
Găsind și verbu-ncântător.
De veacuri te-a vorbit poporul
Și-n ceasul de grea încercare,
Ești cristalină ca izvorul
Tu, limbă fără-asemănare.
Sergiu BESPALCO,
Stălinești
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com