La 12 martie 1965 s-a stins din viață vestitul istoric literar român, George Călinescu.
George Călinescu este cunoscut publicului larg drept cel mai important critic şi istoric literar în cultura română, fiind autorul unor studii fundamentale despre scriitorii Mihai Eminescu, Ion Creangă, Vasile Alecsandri etc., precum și autorul monumentalei opere, unică în literatura română şi în spaţiul european, „Istoria literaturii române de la origini până în prezent (1941)”. El s-a născut la 19 iunie 1899 la Bucureşti. La Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti, unde și-a făcut studiile superioare, i-a avut ca profesori pe N. Iorga, Vasile Pârvan, M. Dragomirescu, Ovidiu Densuşianu şi Ramiro Ortiz, care, alături de Vasile Pârvan, a jucat un rol determinant în formarea sa. În anul 1936 îşi ia doctoratul în litere la Universitatea din Iaşi. În diferite perioade ale vieții a fost profesor titular la Universitatea din Iași și la cea din București. La începutul anilor 50 George Călinescu a fost numit director al Institutului de Teorie literară şi Folclor, institut care, după moartea sa, îi va purta numele. Fără îndoială, George Călinescu se înscrie în familia oamenilor de cultură cu preocupări multilaterale, alături de Heliade Rădulescu, B.P. Hașdeu, N. Iorga. Profesor de largă cuprindere culturală (între național și universal), cercetător de literatură inedit, publicist mereu prezent în evoluția culturală românească și universală, scriitor deschis către toate genurile literare și către diversele tendințe, el s-a impus ca o personalitate de primă importanță în România din perioada 1932-1965. Practic, George Călinescu și-a impus un punct de vedere ferm și de lungă bătaie în timp cu privire la operele lui Eminescu și Creangă, asupra demersului criticii și istoriei literare românești.
În opera sa monumentală – „Istoria literaturii române de la origini până în prezent (1941)” – George Călinescu își propune să dea oricui încrederea că avem o strălucită literatură, care slujește drept cea mai clară hartă a poporului român. Urmărind fenomenul literar românesc în totalitatea sa, George Călinescu are în vedere mai întâi perspectiva lui estetică. Scriitorii sunt prețuiți în măsura în care au pus pietre autentice la timpul mare al întregii literaturi și după cum au prefigurat modalități estetice de mai târziu.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com