Fulgii cad ca niște stele,
Gerul bate la fereastră,
Iarna iese din legendă
Ca o pasăre măiastră.
Noaptea învelește glia,
Vântul cântă pe poteci,
Iarăși vin la gura sobei
Cu un caier de povești.
Focul arde ca destinul,
Vocea anilor învie,
Aducând cu flori de gheață
Scumpa mea copilărie.
Petru GRIOR
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com