Artistul poporului, Mykola Gnatiuk, este considerat interpretul cel mai tainic al estradei ucrainene. Chiar primele cântece – „Dans cu toba”, „Zare roşie”, „Pasărea fericirii” i-au adus un succes nemaipomenit, dragostea întregului popor, deşi în activitatea scenică el avea locul său aparte. Originar din satul Nemyrivka, regiunea Hmelniţki, şi absolvent al Institutului Pedagogic din Rivne, la vârsta de 27 de ani (în 1979) Mykola Gnatiuk se plasează pe locul trei la cel de-aş Şaselea concurs unional al artiştilor de estradă, ceea ce i-a deschis calea peste hotare.
Cu cântecul lui D. Tuhmanov, „Dansez cu tine” interpretul ucrainean câştigă grand prix la Concursul cântecului de estradă din Drezda, iar cu şlagărul „Dans cu toba” – primul loc la Festivalul Intervision de la Sopot, în 1980. La trei decenii după această victorie Mykola Gnatiuk, într-un interviu televizat, s-a destăinuit despre cele întâmplate cu el la Sopot. Atunci primadona estradei sovietice, Ala Pugaciova, care stătea în fruntea juriului, căuta să propage candidatura sa, căutând să-l neutralizeze pe Gnatiuk. Ea a recurs la o metodă foarte simplă – în ajunul concursului l-a invitat pe Mykola Gnatiuk în restaurant, la o petrecere. Însă tânărul nu s-a lăsat ademenit. El a părăsit sala prin uşa din spate şi s-a dus direct la hotel, acolo i-a spus persoanei de la recepţie că doreşte să se plimbe, iar singur a urcat în camera sa şi a încuiat uşa. Iar primadona i-a pus pe toţi să-l caute pe Gnatiuk, dar fără nici un rezultat. În ziua următoare Mykola Gnatiuk a evoluat excelent, întristându-i pe neprietenii săi.
Istoria acestui şlagăr este următoarea: pe la sfârşitul anilor 70 o regizoare cunoscută i-a propus lui Mykola Gnatiuk să asculte câteva piese noi de Raimond Pauls, printre ale fiind şi muzica pentru acest cântec. Textul lipsea şi interpretul a fost întrebat despre ce poate fi acest cântec, şi el a răspuns – despre tobă. Poetul Andrei Voznesenski, căruia i s-a propus să scrie textul, a protestat la început, dar repede a căzut de acord. Atât compozitorul, cât şi poetul au ţinut cont de dorinţa lui Mykola Gnatiuk – după refren ei au prelungit melodia pentru ca interpretul să poată ajunge de la tobe la microfon.
După destrămarea URSS, a urmat o scurtă perioadă de tăcere pentru Mykola Gnatiuk. Câţiva ani el a trăit în Germania, unde s-a mutat familia sa. În 1993 cântăreţul se întoarce în Ucraina, dar fără familie. Revenirea la baştină a fost însemnată prin cântecul „Ca râul timpul curge”. Peste un an el lansează albumul „O, brăduţule”. Acest cântec a devenit popular. Interpretul i l-a propus prietenului său din Moldova Ion Suruceanu.
În 1999, în vârstă de 47 de ani, Mykola Gnatiuk se înscrie la Seminarul teologic din Belgorod, dar nu termină întregul curs de învăţământ. Într-un interviu mai recent el a ţinut să menţioneze: „Am studiat numai doi ani. Am decis să fac o pauză şi nici în prezent nu ştiu dacă am procedat just. Dacă voi hotărî să-mi continui studiile, voi fi primit în anul trei”.
Fiind întrebat dacă la Seminarul teologic a găsit răspunsuri ce ţin de viaţa spirituală, Mykola Gnatiuk a accentuat: „Fără să exagerez, am găsit răspunsurile cuvenite şi le cunosc foarte bine. Şi în prezent citesc foarte mult din scrierile sfinţilor părinţi Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare, Grigore Teologul. Literatura cultă, de asemenea, dă răspuns la întrebările veşnice. La timpul meu am citit foarte mult din literatura ucraineană şi clasică. Ele m-au îmbogăţit în privinţa aprecierii omului ca fiinţă creată de Dumnezeu. Însă în literatura duhovnicească am găsit principalul – conştientizarea deplină a vieţii, ceea ce nu-ţi dă nici un gen al literaturii clasice universale”.
În ultimul timp Mykola Gnatiuk a evoluat în Italia. El povesteşte: „Am fost invitat să particip la un concert din oraşul Bari, consacrat Sfântului Nicolae. Cerinţele erau stricte: concert academic fără microfon. Am asistat la prima parte a concertului. Acustica lăsa de dorit. Cântau patru interpreţi de operă şi abia se auzeau. Am înţeles că pentru mine aceasta ar însemna un eşec total şi am decis să nu particip, căutând un motiv convingător. Îmi părea rău de onorariu, dar imaginea de interpret e mai valoroasă. Şi m-am pornit să-i caut pe organizatorii concertului. Şi în cale am văzut o icoană mare a Sfântului Nicolae. Mi s-a părut că privirile noastre s-au întretăiat şi el parcă-mi spune: „Aici eu decid. Ai venit să cânţi, cântă!”. Şi n-am avut ce face, am contat pe susţinerea sfântului. Iată m-au anunţat pe mine. ies în scenă şi prezentatorul pe nevăzute îmi dă un microfon. Am cântat aşa de a răsunat pe întregul ţărm”.
La ce visează în prezent interpretul Mykola Gnatiuk? „Să devină cu adevărat om credincios. Restul depinde de Dumnezeu”, a răspuns el succint la o astfel de întrebare a admiratorilor talentului său.