Interviu cu Serghii Lucikanin, profesor kievean, după un atac masiv cu rachete asupra capitalei Ucrainei
–Domnule profesor, știu că sunteți pasionat de creația Poetului național al românilor – Mihai Eminescu – și că această dragoste și interes față de cultura românească, în general, vi le-a insuflat neuitatul Stanislav Semcinski, lingvist de talie universală, cunoscut și apreciat nu numai la Kiev, ci și în România, și în Moldova. El, șef al Catedrei de Lingvistică Generală la Universitatea Națională „Taras Șevcenko” din Kiev, titular al căreia sunteți Dumneavoastră în prezent, a fost acela care a organizat cercul de limba română la această instituție de învățământ. Printre studenții ucraineni, doritori să învețe limba română, ați fost și Dumneavoastră. Unii dintre discipolii lui Stanislav Semcinski s-au afirmat pe tărâmul traducerii unor opere de referință ale literaturii române. Bunăoară, regretatul Viktor Baranov, fort președinte al Uniunii Naționale a Scriitorilor din Ucraina, a realizat o traducere foarte reușită a poeziei eminesciene „La steaua”. Iar Dumneavoastră ați alcătuit o mică antologie a unei singure poezii – „La steaua” de Eminescu cu 28 de variante ucrainene. Am ascultat prelegerea Dumneavoastră despre traducerile în ucraineană a operei lui Eminescu în aulele Universității din Kiev, la Cernăuți. Este un studiu care cuprinde o perioadă de timp de mai bine de un secol – de la prima traducere și până la ultima, realizată în zilele noastre. Acum, chiar pe timp de război, când la Kiev răsună foarte des alarma aeriană, iar cu câteva ore înainte de convorbirea noastră, capitala a fost atacată cu rachete, aniversarea ordinară a nașterii lui Mihai Eminescu a fost totuși marcată.
–În una și aceiași zi, 15 ianuarie, am participat la două evenimente. În regim de videoconferință de la Biblioteca Municipală din Kiev am fost în legătură directă cu Biblioteca „Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Chișinău, care a organizat o acțiune împreună cu Centrul de studii eminesciene din capitala Moldovei, cu participarea academicianului și eminescologului Mihai Cimpoi. Am vorbit în limba română despre traducerile în ucraineană a operelor lui Mihai Eminescu, despre felul cum este apreciată în Ucraina creația Poetului național al românilor. Dar înainte de acest eveniment am contribuit la stabilirea unor relații dintre aceste două biblioteci. Trei bibliotecare de la Kiev s-au deplasat la Chișinău pentru a face schimb de experiență în vederea aplicării noilor tehnologii.
Al doilea eveniment s-a desfășurat la Ambasada Republicii Moldova în Ucraina. La omagierea lui Mihai Eminescu am fost invitat, împreună cu Valerii Cemes, de asemenea discipol al lui Stanislav Semcinski, trei bibliotecare de la Biblioteca Municipală din Kiev și cu președintele Societății „Petru Movilă”, Adrian Capalb, originar din Ținutul Herței. Am făcut o mică relatare despre popularizarea creației eminesciene în mediul lingvistic ucrainean. Au fost citite poezii de Eminescu în română și ucraineană.
Nu pare deloc straniu faptul că în capitala ucraineană, lovită des de rachetele și dronele rusești, a fost, totuși, omagiat clasicul literaturii române și universale Mihai Eminescu. A fost un act de cultură foarte important. Pentru mine acestea au fost momente de reverie. Poezia eminesciană, indiferent în ce limbă răsună ea, îți întărește puterile spirituale.
–Un timp oarecare acel cerc de limba română, înființat de Stanislav Semcinski, a funcționat la Universitatea din Kiev și după plecarea la cele veșnice a slăvitului lingvist. Dar în prezent?
–În prezent, când învățământul decurge mai mult în format online, așa ceva este aproape imposibil. În afară de aceasta, e timp de război și Universitatea nu poate finanța grupele mici. Trăim cu gândul la biruință și la instaurarea păcii. Iar atunci când lucrurile vor reveni la normal, ne vom gândi și la continuarea acestei tradiții frumoase, cu atât mai mult că limba română este limbă de lucru a Uniunii Europene.
–Am înțeles că relațiile dintre Biblioteca Municipală din Kiev și Biblioteca „Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Chișinău vor continua colaborarea și în acest context Dumneavoastră, în calitate de bun cunoscător al culturii române, veți fi antrenat la unele acțiuni.
–Pentru luna mai planificăm o videoconferință consacrată lui Petru Movilă, personalitate eminentă pentru ambele popoare – român și ucrainean. Voi face o comunicare despre studenții de origine română, care în decursul secolelor XVIII-XIX au învățat la Academia Movileană din Kiev. O bună parte dintre ei au fost din Basarabia, bunăoară Alexei Mateevici, autorul celebrei poezii „Limba noastră”.
–Vă dorim succese și o rodnică activitate în condiții de pace.
Am planificat să fac legătura cu poetul ucrainean, Oleg Goncearenko, unul dintre actualii traducători din creația lui Mihai Eminescu. El locuia la Melitopol, oraș din regiunea Zaporijjia, care în prezent este ocupat de trupele rusești. L-am telefonat, dar n-a răspuns. După o altă încercare din zilele acestea am primit un mesaj scurt: „Vă salut. Cine sunteți?”. Am expediat un mesaj de răspuns, la care mi s-a comunicat: „Chestia e că tăticul e în spital și nu poate în prezent comunica. Ne aflăm acum peste hotare…”. I-am dorit multă sănătate și le-am spus că au un tătic minunat. „Vă mulțumim. Să vă ocrotească Dumnezeu, pace și victorie cât mai repede pentru noi toți”. Să sperăm că va fi așa și vom putea vorbi despre poezie, despre frumoasele relații între oameni și popoare.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com