Îngenunchind, ca la cea mai curată rugăciune, cu lacrimi în ochi de jale şi cu inimile frânte de durerea pierderii irecuperabile locuitorii din Nesvoa şi-au întâmpinat astăzi Eroul. Convoiul de maşini, care însoţea sicriul cu corpul neînsufleţit al veşnicului tânăr Corneliu Toporeţ înainta spre casa lui părintească, pentru ca mâine, după datina creştină şi onorurile militare, acest apărător al Patriei, să fie petrecut pe ultimul drum.
Plânge Nesvoia, plâng copii şi mame, se preling lacrimi şi pe obrajii bărbaţilor, fiindcă este o mare tragedie ca să moară un tânăr în floarea vieţii. O mângâiere pentru mulţimea de oameni, care s-au adunat să împărtășească durerea fără margini a familiei Toporeţ, este această zi senină de Florar, care confirmă triumful vieţii asupra morţii. Adierea uşoară a vântului usucă lacrimile, dar nu le potoleşte pe cele ale sufletului… „Până când, Doamne?” – se întreabă nesvoienii. Ziua multaşteptată va veni, neapărat va veni, fiindcă nu în zadar îşi dau viaţa pentru ea eroii aidoma lui Corneliu Toporeţ.
Fotografii de pe site-ul CTU Mămăliga.
(V.K)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com