La 23 ianuarie anul 52 î.e.n. are loc răscoala galilor conduși de Vercingetorix împotriva stăpânirii romane. Sunt masacrați romanii din Genabum (Orléans), acțiune care marchează debutul insurecției generale a triburilor unite ale galilor sub conducerea lui Vercingetorix, împotriva Romei. Vercingetorix (82 î.e.n. – 46 î.e.n.) a fost căpetenia tribului arvernilor, care a unit pe galii începând o revoltă nereușită împotriva stăpânirii romane în Galia în cursul ultimului stadiu al Războaielor Galice lui Iulius Cezar. Vercingetorix a ajuns să conducă pe arvernii în 52 î.e.n. când a adunat o armată și a fost proclamat drept regele după bătălia de la Gergovia. Apoi a consolidat alianța cu celelalte triburi și și-a prins controlul asupra armatelor lor, conducându-le în cea mai importantă revoltă a galilor împotriva romanilor. După bătălia de la Alesia Vercingetorix a capitulat și a fost închis pentru o perioadă de cinci ani. În 46 î.e.n. a fost omorât după o paradă militară organizată pentru a sărbători succesele lui Cezar în Galia.
La 23 ianuarie anul 1465 domnul Moldovei, Ștefan cel Mare, cucerește cetatea Chilia, apărată de o garnizoană maghiară. Oastea moldavă începe cel de-al doilea asediu al acestui important punct strategic. La miezul nopții moldovenii pătrund în oraș printr-o poartă deschisă de târgoveți, în urma unei înțelegeri secrete cu locuitorii cetății. Ştefan Vodă cucereşte cetatea Chilia la 24 ianuarie 1465, după un bombardament intens al artileriei moldoveneşti. La conducerea cetăţii a fost numit pârcălabul Isaia, cumnatul domnitorului. Asediul şi cucerirea cetăţii Chilia sunt descrise în letopiseţul lui Grigore Ureche. Pentru îmbunătățirea sistemului de apărare, în vara lui 1479, Ștefan cel Mare a reconstruit cetatea Chilia pe malul stâng al Dunării (cetatea Chilia Nouă). La lucrări au participat 800 de zidari și 17.000 de ajutoare. Primul asediu al cetăţii Chilia a fost întreprins de Ştefan cel Mare în iunie 1462. După eșecul acestui asediu, în care chiar domnitorul Moldovei a căpătat o rană, care-l va chinui până la sfârșitul vieții, oastea moldoveană a intrat să jefuiască în Țara Românească, dar a fost oprită de Vlad Țepeș.
La 23 ianuarie 1512 a început domnia lui Neagoe Basarab în Ţara Românească, care a durat până la sfârşitul vieţii sale, la 15 septembrie 1521. Neagoe Basarab este ctitorul complexului monahal și al bisericii monument din Curtea de Argeș (1517), în jurul căreia s-a născut legenda Meşterului Manole. Pe lângă multe alte ctitorii a reedificat biserica de la Argeș care era căzută în ruină. Neagoe Basarab este autorul uneia dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii vechi, „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie”, scrisă în slavonă, dar tradusă de cineva în română. S-a constatat că „învățăturile” lui Neagoe Basarab au fost ulterior plagiate pentru Ivan cel Groaznic, ţarul Rusiei. Plagiatul a fost executat de Teodor Mamalachos, ambasadorul lui Ivan cel Groaznic la Constantinopol, cu scopul ca acest document să constituie o „întărire” doveditoare a înaltei moralități a lui Ivan cel Groaznic în procedura de recunoaștere oficială a acestuia ca bazileu de către Patriarhul Constantinopolului. În procesul de plagiere, Teodor Mamalachos a uitat sa șteargă sau să înlocuiască numele Neagoe, Teodosie, Neaga (mama lui Neagoe Basarab), precum și numele fiicelor voievodului: Stana, Roxana și Anghelina.
În ziua de 23 ianuarie 1832 s-a născut Édouard Manet, pictor francez, precursor al impresionismului. Plecând de la izvorul tradițiilor marilor maeștri, Manet a fost în măsură să lege sugestiile vremurilor vechi cu elementele moderne, fapt pentru care i s-a spus „pictor al zilelor noastre”. Creațiile sale au stârnit scandal și indignare, cu toate că Manet n-a dorit niciodată să provoace pe nimeni, a dorit numai să schimbe pictura și s-o reînnoiască. Manet a fost ultimul pictor clasic și totodată primul pictor modern. Tablourile lui uimesc și astăzi și ne trezesc interesul, reprezentând astfel o parte incontestabilă a picturii universale. Vestit pentru eleganța sa, Manet frecventează concerte la modă, cafenele, parcuri. În aceste locuri își găsește inspirația pentru tablourile sale înfățișând viața pariziană. Unei astfel de seri i se datorează tabloul pictat în 1862 „Concert în parcul Tuilleries”. Tema aleasă de Manet a fost surprinzătoare pentru acele timpuri, asemenea tablouri plein-air nu erau considerate artă adevărată, erau utilizate pentru ilustrarea revistelor și reportajelor. În 1863 Manet trimite trei tablouri pentru Salon, unul dintre ele fiind „Dejunul pe iarbă”, sunt și acestea respinse. Manet a acordat la alcătuirea operei „Dejunul pe iarbă” o mare importanță principiilor sale estetice. În primul rând, redă lumina de zi naturală, înfățișează nudul feminin într-o ambianță obișnuită, în contrast cu obiceiul epocii sale, care admitea reprezentarea nudului numai la evocarea temelor din mitologie. Publicul n-a înțeles esența operei, au găsit-o nerușinată și provocatoare. În 1865 se prezintă din nou la Salon, de data aceasta cu „Olympia”. Și acest tablou primește o critică aspră și produce un scandal enorm. În această operă Manet dorește să-și arate mai expresiv stilul personal. Pictează o femeie concretă, din care vrea să creeze o Venus modernă, senzuală. Talentul pictorului este provocator, se oferă cu o forță care impune respect, de aceea nu este surprinzător că a șocat publicul. La 30 aprilie 1883 pictorul se stinge din viață la Paris. După moarte sa, s-au făcut toate demersurile pentru ca „Olympia” să fie expusă în muzeul Louvre. Manet a învins, deoarece a intrat printre vechii maeștri și a rămas tot atât de actual ca și aceștia, ale căror tradiții le-a urmat, înscriindu-și pentru totdeauna numele în istoria artei.
La 23 ianuarie 1891 s-a născut Pavlo Tycyna, poet ucrainean, activist de stat şi public. Pentru cititorii de astăzi prezintă interes doar creația timpurie a poetului, din perioada 1907-1929, când i-au apărut plachetele „Clarinete solare”, „Plugul”, „În loc de sonete şi octave”, „În orchestra cosmică”, „Vânt din Ucraina”. Restul creației poetului a fost influențată de ideile comuniste.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com