În ziua de 1 ianuarie a anului 45 î.e.n. intră în vigoare calendarul iulian. Calendarul a fost reformat de astronomul grec Sosigene din Alexandria, din dispoziţia lui Iulius Caesar.
La 1 ianuarie 1432 se stinge din viaţă Alexandru cel Bun, domn al Moldovei în perioada 1400-1432. Dintre toți cei care în jurul anului 1400 râvneau la tronul Moldovei, a biruit spre norocul poporului român, cel mai destoinic, Alexandru, fiul lui Roman, fostul domn. Într-adevăr, fericită a fost domnia lui. A durat mult, condiție indispensabilă pentru propășirea instituțiilor, a mărit temelia statului, l-a apărat când a trebuit, a organizat temeinic viața economică, a dat atenție celei bisericești, a căutat să păstreze liniște și pace, lucru rar într-o epocă de necontenite războaie și năvăliri. A fost o domnie cum puține au mai fost în zbuciumata istorie a Moldovei. Din aceste motive el a rămas în istorie cu numele „cel Bun”. În unul din hrisoavele, semnate la cancelaria lui Alexandru cel Bun la 4 octombrie 1408, a fost atestat pentru prima dată oraşul Cernăuţi. În centrul oraşului este o stradă care îi poartă numele.
La 1 ianuarie 1561 a murit Eftimie, egumenul mănăstirii Căpriana (astăzi în Republica Moldova), autor al „Cronicii Moldovei” pentru perioada 1541-1554, scrisă în limba slavonă. Letopiseţul de curte a fost scris la îndemnul lui Alexandru Lăpuşneanu, domnul Moldovei (1552-1561; 1564-1568), fiind o continuare a „Cronicii lui Macarie”, în prima ei variantă. Eftimie a modificat o parte a cronicii predecesorului său din considerente politice impuse de un adversar al familiei lui Petru Rareş. Textul cronicii se păstrează la Kiev, în Biblioteca Academiei de Ştiinţe a Ucrainei, într-un manuscris care continuă, de la 1541, cronica lui Macarie, oprindu-se la 1553.
La 1 ianuarie 1647 a plecat la cele veşnice Petru Movilă, mitropolit al Kievului. Este considerat unul dintre cei mai eminenţi activişti pe tărâm bisericesc, cultural şi politic din Ucraina, în timpul căruia Mitropolia kieveană s-a bucurat de cea mai mare independenţă şi autoritate în decursul secolelor XIII-XVIII. Petru Movilă a sprijinit tiparul şi şcolile din Ţările Române. A fost înmormântat la 9 martie 1647, în catedrala principală de la Lavra Pecerska. Mormântul său a dispărut în rezultatul exploziei puternice în catedrală în timpul ocupaţiei Kievului de către nazişti în cel de-al Doilea război mondial. Mitropolitul Petru Movilă a folosit întreaga sa avere pentru restaurarea de biserici, înființarea de școli și întreținerea lor. Cu prilejul serbării a 400 de ani de la naşterea sa, canonizarea Ierarhului Petru Movilă a fost săvârșită de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene la 6 decembrie 1996 și înscrisă în calendarul Bisericii la 31 decembrie. În anul următor, 1997, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a recunoscut canonizarea făcută de Biserica Ortodoxă a Ucrainei, iar în martie 2002, când s-au împlinit 360 de ani de la Sinodul de la Iaşi (1642), a fost proclamată oficial canonizarea Sfântului Ierarh Petru Movilă, în Catedrala mitropolitană din Iaşi.
La 1 ianuarie 1823 s-a născut Sándor Petőfi, poet romantic maghiar, erou al Revoluţiei de la 1848 din Ungaria şi Transilvania. Este considerat de publicul maghiar poetul naţional al Maghiarimii. În poeziile lui, foarte apreciate, folosește elemente populare, tradiționale, deseori cu rime folosite și în cântecele populare. Crezul său poetic și politic este destăinuit în anul 1847: „Dacă poporul va fi stăpân în poezie, nu va fi departe să stăpânească și în politică, iată ce ne învață acest secol, iată țelul pe care trebuie să-l urmărim… Sus poporul, în iad aristocrația!”
În 1848 participă și el activ la revoluție. La 16 septembrie scrie proclamația de egalitate și se înrolează în armată. La 19 ianuarie 1849 pleacă prin Mediaş la Slimnic, unde este primit cu deosebită căldură de generalul Bem și participa prima oară la luptă. Este distins cu „Medalia pentru merite în război”. La 30 iulie 1849, în încercuirea făcută de trupele țariste în Bătălia de la Albeşti, poetul Sándor Petőfi este dat dispărut. Unii susțin că și-a aflat moartea în timpul retragerii, alții că ar fi fost dus prizonier de război în Rusia țaristă. Poetul național al poporului maghiar, Sándor Petőfi, cunoaște o audiență dintre cele mai elocvente pe toate meridianele, transmițând în timp ardoarea unui temperament romantic cu o viziune fundamental umanistă.
În ziua de 1 ianuarie a anului 1942 reprezentanţii a 26 de state care luptau împotriva Axei, au anunţat că acceptă propunerile cuprinse în Carta Atlantică şi au semnat „Declaraţia pentru Naţiunile Unite”. Acest document folosea pentru prima oară termenul de „naţiuni unite”, sugerat de preşedintele american Roosevelt. Documentul stipula că nici una dintre părţi nu va semna o pace separată cu Germania şi va lupta până la înfrângerea acesteia.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.liberti.com