La 1 septembrie 462 a fost introdus începutul anului bisericesc şi probabil al primului ciclu indiction bizantin. Foarte puţini creştini cunosc faptul că anul bisericesc nu începe la aceeaşi dată cu anul civil. Data de 1 septembrie, ca început al anului bisericesc, a fost împrumutată de la evrei, care începeau atunci anul civil, numit şi Indictionul, aşa cum apare menţionat şi în Sinaxarul din Minei, în ziua de 1 septembrie. Cultul creştin, având un caracter mixt, iudeo-creştin, şi-a însuşit în rânduiala sa cadrele exterioare ale Legii Vechi, despre care Însuşi Mântuitorul Hristos zicea: „N-am venit să stric, ci să împlinesc“ (Matei 5, 17), adică să desăvârşească Legea dată prin Moise poporului ales. După cum aflăm din textul Sinaxarului din Minei, Indictionul era cunoscut şi la romani, care începeau noul an de la această dată. Un al doilea motiv pentru care ziua de 1 septembrie a fost aşezată ca zi a începutului de an bisericesc este tradiţia potrivit căreia, în această zi, Mântuitorul Iisus Hristos Şi-a început activitatea Sa publică, intrând în sinagogă şi citind cuvintele prorocului Isaia, care profeţeau despre Persoana Sa dumnezeiască: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns ca să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi. Şi să vestesc anul plăcut Domnului“ (Isaia 61, 1-2 şi Luca 4, 18-19). Data anului nou bisericesc s-a hotărât de către cei 318 Sfinţi Părinţi participanţi la Sinodul I de la Niceea din anul 325, pe considerentul că începutul activităţii de propovăduire a Evangheliei de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos s-a făcut la începutul aceste luni, deoarece, după calendarul iudaic, intrarea în sinagoga din Nazaret a Mântuitorului după întoarcerea din pustia Carantaniei s-a făcut în luna a şaptea, numită Tişri, care corespunde în calendarul nostru lunii septembrie.
La 1 septembrie 1847 s-a născut Simeon Florea Marian, preot, folclorist şi etnograf cel care a pus bazele cercetării ştiinţifice a folclorului românesc. Unele surse menţionează ca dată a naşterii sale ziua de 1 octombrie 1847. A fost membru titular (din 1881) al Academiei Române și de asemenea un membru activ în Societatea geografică română, în Societatea istorică română din București, în Comisia centrală pentru conservarea monumentelor istorice din Viena, membru de onoare al mai multor societăți culturale: Societatea Academică Literară „România Jună” din Viena, „Junimea” și „Dacia” din Cernăuți, etc. Considerat unul din cei mai de seamă folcloriști și etnografi români, lăsând urmașilor o operă încă neegalată în literatura noastră de specialitate, culegeri de folclor din toate ținuturile locuite de români, monografii despre sărbători, datini românești, ornitologie, cromatică etc. Prin opera lui a pus bazele cercetării științifice a folclorului și a stimulat culegerea amplă a creațiilor populare de către alți cercetător. Lucrarea sa „Chromatica poporului român” (1882) reprezintă prima cercetare românească asupra unei probleme de industrie populară. A decedat în anul 1907.
La 1 septembrie 1939 Germania nazistă a invadat Polonia, declanșând al Doilea Război Mondial. Invadarea Poloniei din 1939 (numită de polonezi: Războiul de apărare din 1939, de germani: Campania poloneză, având numele de cod dat de Marele Stat Major nazist Fall Weiss, numită de unii istorici și „Campania poloneză din septembrie” ori „Războiul polono-german din 1939“), a fost inițiată de Germania Nazistă, Uniunea Sovietică și statul marionetă Slovacia, fiind evenimentul care a declanșat al Doilea Război Mondial. Dacă asupra momentului declanșării celei de-a doua conflagrații mondiale mai există discuții, este acceptat de către toată lumea că invadarea Poloniei a marcat începutul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa, de vreme ce aliații continentali ai Poloniei (Regatul Unit și Franța) au declarat război Germaniei la 3 septembrie, gest urmat la scurtă vreme de Canada, Australia și Noua Zeelandă. Invazia a început pe 1 septembrie 1939, la numai o săptămână după semnarea pactului Molotov-Ribbentrop, și s-a încheiat pe 6 octombrie, odată cu ocuparea întregii Polonii de agresorii germani și sovietici.
La 1 septembrie 1944 s-a stins din viață Liviu Rebreanu, scriitor și dramaturg, creator al romanului românesc modern. Operele de referință ale lui Liviu Rebreanu (născut la 27 noiembrie 1885) sunt romanele „Ion”, „Pădurea spânzuraților”, „Adam și Eva”, „Răscoala”. Apariţia lui Liviu Rebreanu în literatura română a însemnat un moment de răspântie. Reprezentând epicul pur, Liviu Rebreanu marchează o nouă fază a realismului românesc. Istoricul literar, Tudor Vianu, remarca: „Niciodată realismul românesc, înaintea lui Rebreanu , nu înfiripase o viziune a vieţii mai sumbră, înfruntând cu mai mult curaj urâtul şi dezgustătorul, întocmai ca în varietatea mai nouă a realismului european, crudul naturalism francez şi rus”.
În scrierile sale de sertar, la început în limba maghiară, și apoi în limba română, multe amintiri din copilărie aduc pe oamenii acestor locuri în prim-plan. Liviu Rebreanu a debutat la 1 noiembrie 1909, cu povestirea „Codrea” în revista „Luceafărul” de la Sibiu, condusă de O. Goga și O. Tăslăuanu. În aceeași revistă Liviu Rebreanu a mai publicat și alte nuvele. Nuvelele lui Liviu Rebreanu nu erau inferioare celor contemporane ale lui Agârbiceanu, Gârleanu şi Sadoveanu. Ele aduceau în literatura vremii o lume nouă, ţărănimea şi mica-burghezie a satelor şi târgurilor din nordul Transilvaniei, aflate în stăpânirea Imperiului austro-ungar.
Primul Război Mondial a inspirat lui Liviu Rebreanu trei din cele mai caracteristice și mai solide nuvele ale sale, publicate într-un volum aparte în 1921. Prima, „Hora morţii”, studiază soluţia tragică pe care războiul o aduce în viaţa oamenilor simpli, combătuţi de conflicte sociale adânci.
Nuvela „Catastrofa” pune problema intelectualului burghez într-un stat plurinaţional, silit să lupte pe front împotriva fraţilor de aceeaşi naţiune. Problematica acestei nuvele va fi dezvoltată de Liviu Rebreanu în romanul „Pădurea spânzuraţilor”. Cea de-a treia nuvelă din ciclul de război, „Iţic Ştrul, dezertor”, tratează soarta soldatului evreu în armata română în timpul războiului.
Liviu Rebreanu a scris romane realiste, în care acțiunea avea loc în decorul unui sat din Transilvania, punând problematica țărănească în centrul atenției lumii literare prin romanul setei de pământ „Ion”. Este una din primele capodopere ale analizei psihologice în literatura română.
După această experiență literară, autorul a scris, mai apoi, romanul „Răscoala”, supranumit de George Călinescu „roman al gloatei”. El poate fi considerat o capodoperă a romanului românesc din toate timpurile.
Un al treilea roman, „Pădurea spânzuraților” a fost inspirat de un incident autobiografic, fratele său, locotenent în Armata austro-ungară, fiind condamnat la moarte și executat pentru o tentativă de a dezerta de pe front, din Armata austro-ungară, și a trece în tranșeele românilor în timpul Primului Război Mondial.
Liviu Rebreanu a revenit asupra amintirilor din copilărie, scrise la Gyula, de data aceasta sub influența lui Creangă. A încercat să traducă după o versiune germană, romanul „Război și pace” de Lev Tolstoi. În traducerea lui, revista „Țara noastră” a publicat poemul „Moartea șoimanului” de Maksim Gorki. A scris nuvela „Mâna”, sub influența lecturilor din creația lui Anton Pavlovici Cehov.
În aprilie 1944, fiind grav bolnav, s-a retras la Valea Mare. La 7 iulie Rebreanu scria în Jurnal: „Perspective puține de salvare, dată fiind vârsta mea, chistul din plămânul drept, emfizemul vechi și bronșita cronică”. La 1 septembrie 1944, la Valea Mare, a încetat din viață la vârsta de 59 de ani. Peste câteva luni a fost deshumat și reînhumat în Cimitirul Bellu din București.
La 1 septembrie 1947 s-a născut compozitorul şi cântăreţul de estradă ucrainean, Mykola Mozgovyi. El este autorul vestitelor cântece de estradă ucrainene „Vrăjeşte-ne, dragoste”, „Inima vioarei”, „Ţinutul plopilor”, „Trece ziua”, „Ţinutul natal”. Originar din regiunea Hmelniţki, Mykola Mozgovyi a studiat la Liceul de muzică „Isidor Vorobchevici” din Cernăuţi, a activat la Şcoala de muzică pentru copii din Noua Suliţă, care astăzi îi poartă numele. A fost iniţiatorul şi fondatorul Festivalului televizat „Cântecul va rămâne cu noi”. A decedat în 2010.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com