La 12 noiembrie 1840 s-a născut Auguste Rodin, sculptor și grafician francez. Auguste Rodin (1840-1917) , cel care avea să marcheze major limbajul sculpturii, a văzut lumina zilei într-o familie modestă din Paris. A făcut litografii, picturi şi lucrări de grafică, dar nemuritor rămâne prin sculpturile sale ce exprimă libertatea unui spirit genial, capabil să depăşească reguli şi tipare academiste. A călătorit enorm, şi-a însuşit şi a esenţializat tot ce s-a creat până la el şi a dat strălucire cu geniu unor opere ce vor rămâne inegalabile. Din uriaşa-i operă ce a deschis drumul spre sculptura modernă a secolului al XX-lea, vom numi doar câteva dintre cele mai cunoscute sculpturi şi monumente: „Gânditorul”, „Sărutul”, „Faun şi nimfă”, „Burghezii din Calais”, „Cele trei umbre”, „Mâna lui Dumnezeu”. Cunoscut şi apreciat încă din viaţă de artişti, literaţi şi oameni de stat din Europa şi America, Rodin a devenit precursorul sculpturii moderne, influenţând definitiv întregul curs al istoriei artelor.
La 12 noiembrie 1869 s-a stins din viaţă scriitorul român Gheorghe Asachi, una dintre personalităţile cele mai marcante din Moldova din prima jumătate a secolului al XIX-lea. „Spirit de Renaştere întârziată”, Gheorghe Asachi s-a afirmat ca poet, prozator, dramaturg, publicist, filosof, pedagog, îndrumător cultural, promotor al teatrului românesc, pictor, arhitect şi diplomat. Lui i se datorează întemeierea învățământului (1813), a presei („Albina românească”) şi a teatrului (1816) în Moldova. Gheorghe Asachi s-a născut în oraşul Herţa, la 1 martie 1788, tatăl său, Lazăr Asachi (Asachievici), fiind cleric, originar din Ardeal, cu rădăcini armene, un bărbat învăţat, iar mama sa, Elena Nicolau, era fiica lui Niculai Ardeleanu, preot din Târnauca, dar originar tot din Ardeal, de unde pribegise în urma unor tulburări cauzate de o invazie turcească de la începutul secolului al XVIII-lea. Gheorghe Asachi a primit o educaţie aleasă chiar în familia sa, apoi a urmat şcoala începătoare din Herţa. În anul 1795 familia Asachi s-a mutat la Lemberg (Lviv), unde viitorul cărturar şi-a continuat studiile la gimnaziul de aici, în limbile polonă, latină şi germană. Între anii 1802-1804 Gheorghe Asachi a urmat cursurile Universităţii din localitate, la Facultatea de Filosofie, Litere şi Ştiinţe, aprofundându-şi cunoştinţele în domeniile logicii, matematicii, fizicii, metafizicii, eticii şi arhitecturii.
În anul 1804 familia Asachi a revenit la Iaşi. Gheorghe Asachi obţine o bursă şi pleacă la studii la Viena. În perioada 1808-1812 s-a aflat la Roma, unde a avut ocazia să studieze literatura Renaşterii, cea clasică latină şi italiană, arheologia, pictura şi sculptura. Întors în Moldova, în 1813 Gheorghe Asachi obţine aprobarea de a ține la Iași un „curs de inginerie și hotărnicie” cu predare în limba română. Momentul va deveni un reper istoric, fiind considerat începutul învăţământului în limba română în Moldova. În martie 1827 Gheorghe Asachi a fost numit referendar al Epitropiei Învăţăturilor Publice, post de conducere şi supraveghere a învăţământului public, poziţie din care va continua activitatea de renaştere culturală şi artistică a ţării, o creştere a numărului de şcoli, inclusiv pentru copiii din categoriile defavorizate şi dezvoltarea conştiinţei naţionale prin limbă şi artă. În anul 1828 Gheorghe Asachi a deschis la „Trei Ierarhi” o şcoală normală, cu durata de doi ani, şi un gimnaziu cu durată de patru ani – Gimnaziul Vasilian, sau „Şcoala Vasiliană”, cu predare în limba română şi în limbi străine.
La 1 iunie 1829 Gheorghe Asachi a fondat revista „Albina românească”, prima gazetă politică şi literară din Moldova. După o vizită la Petersburg, Gheorghe Asachi a rămas puternic impresionat de instituţiile culturale vizitate, iar sub impresia acestei călătorii el a devenit partizanul unor relaţii politice şi culturale apropiate cu Rusia, un aspect ce va influenţa multe din acţiunile sale viitoare.
La 16 iunie 1835 a fost inaugurată Academia Mihăileană, tot la străduinţele lui Gheorghe Asachi, iar la 15 noiembrie 1836 marele cărturar a realizat o nouă izbândă – înfiinţarea, la Iaşi, a primului Conservator filarmonic-dramatic din Moldova, a cărui menire era de a „învăţa pe elevi muzica vocală şi declamaţia în limba naţională”.
Din cauza orientării ideologice greşite de la 1848 înainte, Gheorghe Asachi nu s-a angajat în luptă alături de generaţia pe care a pregătit-o şi nu s-a putut bucura de gloria victoriei, deşi el a fost unul dintre factorii activi ai pregătirii acestei victorii. Chiar în anii premergători Unirii, ţinuta sa ideologică a rămas pe poziţii depăşite de istoria Moldovei.
La 12 noiembrie 1869, Gheorghe Asachi a plecat la Domnul, la vârsta de 81 de ani, fiind înmormântat la Biserica Patruzeci de Sfinţi din Iaşi. Personalitate de o complexitate remarcabilă, Gheorghe Asachi rămâne, în pofida unei neînţelegeri a menirii istorice a mişcărilor revoluţionare paşoptiste şi unioniste, o personalitate de marcă, unul dintre excepţionalii întemeietori ai culturii române.
În oraşul său de baştină – Herţa, în zilele noastre i s-a ridicat un bust. Numele lui Gheorghe Asachi îl poartă Liceul şi Biblioteca de aici. Unele poezii de Gheorghe Asachi au fost traduse în ucraineană de poetul cernăuţean Mykola Buciko.
La 12 noiembrie 1884, la Timișoara s-a introdus, pentru prima oara în Europa, iluminatul electric al străzilor.
La 12 noiembrie 1997 Preşedintele Emil Constantinescu a semnat decretul privind înfiinţarea Consulatului General al României la Cernăuţi.
La 12 noiembrie 2004 s-a stins din viaţă Alexandru Vona, născut Alberto Henrique Samuel Bejar y Mayor. Alexandru Vona (1922-2004) a fost un scriitor și inginer româno-francez de origine evreiască. A părăsit România în 1947, după ce a primit Premiul Fundațiilor Regale pentru scriitori tineri pentru un volum de poezie (în manuscris), numit „Vitralii”, care n-a mai fost publicat deoarece editura a dispărut odată cu venirea comuniștilor la putere. Manuscrisul volumului, dat în păstrare lui Mircea Eliade, s-a pierdut. Romanul „Ferestrele zidite” l-a scris în mai puțin de trei săptămâni în 1947, dar l-a publicat abia în 1993. A fost tradus în mai multe limbi de circulație internațională. Alexandru Vona este înmormântat în Cimitirul Pere-Lachaise din Paris.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com