La 13 noiembrie 354 s-a născut Augustin de Hipona, numit și Augustinus de Thagaste, Sfântul Augustin la catolici, Fericitul Augustin la ortodocși. Sfântul Augustin (354-430) a fost un Învăţător al Bisericii, episcop, filozof, teolog. Este considerat unul dintre cei patru părinţi ai bisericii latine ai Antichităţii târzii și un important filosof aflat în pragul dintre Antichitate și Evul Mediu timpuriu. În scrierile sale, utilizează argumente logice, încercând să demonstreze veridicitatea religiei creştine. A scris „Confesiunile”, care au sfârșit Antichitatea și „Despre cetatea lui Dumnezeu” care a deschis Evul Mediu. Operele Sfântului Augustin au modificat substanțial gândirea europeană. Opera sa constituie o punte de legătură între filosofia antică și cea medievală. Teologia sa a influențat gândirea lui Martin Luther, care inițial aparținuse ordinului augustinian. Din punct de vedere politic, Augustin vede organizarea de stat ca fiind folositoare și luptă pentru despărțirea între Stat și Biserică. În opera sa târzie, „Despre cetatea lui Dumnezeu”, apreciază istoria omenirii ca pe o evoluție a cetății terestre, a oamenilor ce aspiră spre cetatea lui Dumnezeu. Augustin identifică Cetatea lui Dumnezeu cu Biserica. El explică decăderea Imperiului Roman prin faptul că devenise un loc păgân, care a trebuit să facă loc Cetății lui Dumnezeu, adică Bisericii.
La 13 noiembrie 1594 Moldova şi Țara Românească declanșează războiul antiotoman. Creditorii turci, chemaţi sub pretextul de a fi plătiţi, sunt ucişi din ordinul lui Mihai Viteazul. Domnul muntean Mihai Viteazul, împreună cu domnitorul Moldovei, Aron Tiranul, au pus la cale o revolta împotriva turcilor, care a fost declanşată simultan la Bucureşti şi Iaşi, în data de 13 noiembrie 1594, prin masacrarea creditorilor şi soldaţilor turci aflaţi în cele două capitale româneşti.
Această acţiune a fost continuată de oastea lui Aron Vodă (condusă de hatmanul Ştefan Răzvan), prin atacarea foarte dură a turcilor din cetăţile Tighina, Chilia şi Cetatea Albă, prin incursiuni efectuate în nordul Dobrogei (până la Marea Neagră) şi prin ocuparea şi prădarea oraşului Ismail, ocazie cu care întreaga garnizoană otomană de aici este măcelărită (martie 1595). A urmat Bătălia de la Călugăreni care a avut loc la 23 august 1595, în care oastea aliată munteano-transilvăneană, condusă de Mihai Viteazul, a obținut o importantă victorie asupra oștilor otomane conduse de Sinan Paşa.
La 13 noiembrie 1889 s-a născut scriitorul satiric şi umorist ucrainean, Ostap Vişnia (Pavlo Gubenko). Ostap Vişnia (1889-1956) a invitat un nou gen – schiţa umoristică. În anii 20-30 s-a bucurat de o popularitate foarte mare. Acest „Gogol al Revoluţiei din Octombrie”, după cum era numit Ostap Vişnia, a fost condamnat la 10 ani de lagăre în Siberia, fiind una dintre primele jertfe ale regimului stalinist. A fost pus în libertate în 1943, în vârstă de 54 de ani şi bolnav.
La 13 noiembrie 1909 s-a născut Eugen Ionescu (Eugène Ionesco), dramaturg, prozator, memorialist, eseist, critic literar şi poet francez de origine română. În anul 2009 a fost declarat membru post-mortem al Academiei Române. Primele apariții ale lui Eugen Ionescu sunt în limba română, cu poezii publicate în revista „Bilete de papagal” (1928-1931) a lui Tudor Arghezi, articole de critică literară și o încercare de epică umoristică. Volumul de debut e un volum de versuri și se numește „Elegii pentru ființe mici”. Cele mai de seamă scrieri în limba română rămân eseurile critice, reunite în volumul intitulat „Nu!”, premiat de un juriu prezidat de Tudor Vianu pentru „scriitori tineri needitați”. Întreaga operă ce va urma poate fi considerată ca un efort original și reușit de a desprinde din banalitatea contingentului sensul tragic și absurd al existenței, fatalitatea morții, splendoarea și neantul condiției umane.
La 13 noiembrie 2000 şi-a pierdut viaţa în mod tragic fondatorul mişcării naţionale româneşti din RSS Moldovenească, Gheorghe Ghimpu. Gheorghe Ghimpu s-a născut la 26 iulie 1937, în localitatea Colonița din Basarabia. El a fost fondatorul Mișcării de Eliberare Națională din Republica Moldova, membru al Comitetului Executiv al Frontului Popular din Moldova, deputat în primul Parlament al Republicii Moldova ales în mod democratic (1990). Gheorghe Ghimpu a fost deținut politic în perioada sovietică pentru convingerile sale și participarea la fondarea Frontului Național-Patriotic din Basarabia și Nordul Bucovinei (1972). Gheorghe Ghimpu și-a trăit clipa de fericire la 27 aprilie 1990, fiind primul care a dat jos drapelul sovietic și a arborat tricolorul pe clădirea Parlamentului, actualmente Președinția Republicii Moldova.
Revoluţionarul, profesorul şi fondatorul mişcării de eliberare naţionale româneşti în RSS Moldovenească, Gheorghe Ghimpu, a decedat, în urma rănilor suferite într-un accident rutier care s-a produs la 27 octombrie 2000. Gheorghe Ghimpu și colegul său de asociație, Ion Caftanat, se deplasau în dimineața zilei de 27 octombrie 2000 spre comuna Târnova, raionul Edineț. După 3 ore de drum, la ora 6.30 mașina în care se aflau a fost lovită de un camion. În urma impactului Ion Caftanat a decedat pe loc, iar Gheorghe Ghimpu a fost transportat la spitalul din orașul Donduşeni, iar apoi la Spitalul de Urgență din Chișinău, unde a murit la 13 noiembrie 2000.
Versiunea oficială a autorităților este următoarea: „După trei ore de drum, la 06.30, din cauze deocamdată necunoscute, Ghimpu a pierdut controlul autoturismului și a lovit în plină viteză un copac”, scria la 14 noiembrie 2000 Agenţia Basa-Press.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com