La 14 mai 1265 s-a născut în Florența, Durante degli Alighieri (Dante Alighieri), poet și filozof italian, om politic florentin, cel mai mare scriitor european din Evul Mediu. El este autorul „Divinei Comedii”, capodoperă a literaturii universale. Dante Alighieri este primul mare poet de limbă italiană. Dante Alighieri a decedat la 14 septembrie 1321, în oraşul Ravenna. Prima traducere în limba română a operei lui Dante Alighieri a fost făcută de către Maria P. Chițu. Transpunerea „Divinei Comedii” în limba română a fost realizată şi de Nicu Gane, George Coşbuc, Alexandru Marcu. Ultima traducere aparţine lui Răzvan Codrescu (2006).
La 14 mai 1536, umanistul, istoriograful și omul politic de origine română, Nicolaus Olahus, editează lucrarea istorică „Hungaria” – prima abordare în scris de către un român, a unităţii de neam şi a originii latine comune a muntenilor, ardelenilor şi moldovenilor. Nicolaus Olahus (1493, Sibiu – 1568, Pojon) a fost un cleric catolic, umanist, istoriograf și om politic de origine română, care a activat în Regatul Ungariei ca arhiepiscop de Strigonium și primat al Bisericii Catolice din Ungaria, regent al Ungariei și apoi guvernator al țării. Nicolaus Olahus s-a născut la Sibiu în familia lui Stoian şi Barbara. Tatăl său, Stoian (în unele surse apare cu numele de Stefanus) Olahus, era de origine română, pribeag din Muntenia, „os de domn” din familia domnitoare a Ţării Româneşti. El a fost ofiţer în oastea lui Matei Corvin şi judecător regal la Orăștie. Mama lui Stoian, adică bunica lui Nicolaus Olahus, era sora lui Iancu de Hunedoara. Bunicul patern al lui Nicolaus Olahus a fost boierul muntean Mânzilă (Manzilla). Prin bunica sa, Nicolaus era nepot de văr al lui Matei Corvin, regele Ungariei. Mama lui Nicolaus, Barbara, era de origine presupus maghiară. Numele de familie al Barbarei era Hussar (Hunzar). Se presupune că Nicolaus Olahus a învăţat limba tatălui său, româna, în timp ce copilărea la Sibiu, şi rudimente de limba latină. A fost trimis de timpuriu la Şcoala Capitulară din Oradea. Aici a învăţat limba latină, poezia, muzica, astronomia şi religia. La vârsta de 17 ani a intrat paj la curtea regelui Ludovic al II-lea al Ungariei (1506-1526). A învăţat astfel manierele vremii, iar după doi ani ajunge secretarul episcopului din Pécs.
După doi ani în slujba episcopului din Pécs este sfinţit şi ajunge canonic de Pécs, iar după încă patru ani ajunge canonic de Strigoniu, apoi protopop de Komarom. În tot acest timp a continuat să frecventeze Curtea Regală maghiară, iar datorită educaţiei fine şi calităţilor sale excepţionale, este luat ca secretar de către perechea regală, Ludovic al II-lea al Ungariei şi Maria de Habsburg, în luna martie 1526. În anul 1531, Carol Quintul oferă surorii sale, Maria de Habsburg, funcţia de vice-regină a Ţărilor de Jos. Aceasta va pleca spre noua sa posesiune, însoţită de Nicolaus Olahus. Stabilit la Bruxelles, Nicolaus Olahus își dă seama de gradul ridicat de cultură a societăţii din vestul Europei şi va începe să-şi completeze cunoştinţele. Tot din această perioadă datează primele contacte ale sale cu marele umanist Erasmus din Rotterdam. Cei doi umanişti nu s-au întâlnit niciodată în timpul vieţii, ei au ţinut legătura doar prin scrisori. Prietenia dintre ei a fost atât de mare, încât până la sfârşitul vieţii sale, Erasmus, de fiecare dată când mânca, punea pe masa sa un tacâm şi o farfurie în plus, pentru Nicolaus Olahus. În aceşti ani Olahus a scris poezii în limba greacă, care s-au păstrat până în zilele noastre şi a făcut traduceri din limba elenă în cea latină.
În anul 1542 Nicolaus Olahus părăseşte definitiv Ţările de Jos şi serviciul reginei Maria de Habsburg şi intră în serviciul lui Ferdinand I, la Curtea acestuia, ca secretar şi consilier însărcinat cu gestiunea treburilor cancelariatului aulic. În anul 1548 e înnobilat, primind titlul de baron. În 1553 este numit episcop de Strigoniu şi Primat al Ungariei. Din această funcţie va încerca eliminarea abuzurilor şi înăbuşirea Reformei, pentru a întări catolicismul care începuse să fie puternic subminat de către aceasta. Nicolaus Olahus a avut un mare rol în reformarea şi ridicarea la un nivel superior al învăţământului din Ungaria. În 1554 a reorganizat şcoala pentru studii catolice de la Tyrnavia. A avut grijă să înfiinţeze şi o tipografie, în care se tipăreau cărţile necesare studiului. În această şcoală, pe lângă studii bisericeşti, învăţăceii studiau şi opere laice, ale clasicilor latini.
La 14 mai 1812 s-a născut scriitorul şi omul politic Costache Negri, fruntaş al mişcării unioniste din Moldova. În 1834 a fost trimis pentru studii în Franţa şi Italia. S-a întors în Moldova la sfârșitul anului 1841. Izbucnirea revoluţiei de la 1848 l-a găsit pe Negri la Paris, unde s-a înscris ca voluntar în gărzile revoluționare și a prezentat guvernului francez noul tricolor românesc. În martie 1848 i s-a interzis să se întoarcă în Moldova, dar împreună cu un grup de exilați moldoveni a reușit să ajungă la Brașov. Acolo a luat parte la întocmirea declarației de principii din mai 1848 și a proclamației de demitere a domnitorului moldovean Mihail Sturza. În 1855 a fost trimis ca delegat al domnitorului Grigore Alexandru Ghica la Constantinopol și la Viena pentru a susține Unirea Principatelor Române. În 1856 Costache Negri a făcut parte din Comitetul Unirii, la Iași, iar în 1857 a fost ales deputat și vicepreședinte al Adunării Ad Hoc, convocate prin hotărârea Congresului de Pace de la Paris din 1856. Negri a fost de mai multe ori îndemnat să candideze la tron, dar a refuzat de fiecare dată, cu o integritate morală ce nu pare a mai fi fost întâlnită în politica românească.
În 1859 Costache Negri a fost trimis la Constantinopol, ca reprezentant al țărilor unite pentru a obține recunoașterea stării de lucruri creată prin votul de la 24 ianuarie și, deci, a dobândi unirea definitivă. Prieten bun cu Alexandru Ioan Cuza, a sprijinit toate acțiunile și reformele domnitorului Unirii. Prin misiunile pe care le-a avut peste hotare, Costache Negri poate fi considerat primul diplomat al Principatelor Române. Complotul care a dus la detronarea lui Cuza l-a determinat, ca și pe Vasile Alecsandri, să renunțe la viața politică. S-a retras la Târgu Ocna și și-a dedicat ultimii ani ai vieții pasiunilor sale de-o viață: numismatica și colecționarea de tablouri. Costache Negri a decedat la 28 septembrie 1876.
La 14 mai 1871 s-a născut scriitorul ucrainean Vasyl Stefanyk, considerat maestru iscusit al nuvelei psihologice, în deosebi al dialogului. Este autorul culegerilor de nuvele „Cartea albastră” (1899), „Crucea de piatră” (1900), „Drumul” (1901), „Cuvântul meu” (1905). În anul 1928 guvernul sovietic i-a acordat lui Vasyl Stefanyk o pensie personală, în schimb încercând să-l transforme într-un scriitor al regimului şi revoluţionar înflăcărat, dar fără rezultat. Scriitorul, pur şi simplu, tăcea. La fel ca şi Olga Kobyleanska, după anul 1917 Vasyl Stefanyk aproape că n-a scris nimic. A decedat în anul 1936.
La 14 mai 1981 a început primul zbor al unui român în spaţiul cosmic. Zborul lui Dumitru Prunariu cu nava „Soiuz-40” a durat 7 zile, 20 de ore si 42 de minute, activitatea spaţială desfăşurându-se la bordul staţiei orbitale „Saliut-6”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com