Anul 1015. A murit Volodymyr Sveatoslavyci, cneaz al Novgorodului (970-980) şi mare cneaz al Kievului (980-1015). Cneazul Volodymyr I, numit și cel Sfânt, cel Mare, cel Asemeni Apostolilor, Botezătorul Rusiei Kievene (958-1015) a fost din 980 până în 1015 Mare Cneaz al Kievului când ortodoxia a fost introdusă în teritoriile care astăzi formează Rusia și Ucraina. A fost cel mai tânăr fiu nelegitim al cneazului Sviatoslav I, din dinastia ruricidă (de origine scandinavă).
El este nepotul Sfintei Olga și tatăl Sfinților Boris și Gleb Purtătorii de chinuri (și primii sfinți ai ținuturilor rusești). În anul 988, cu prilejul căsătoriei sale cu Ana de Bizanț, fiica împăratului Romanos al II-lea, a adoptat pentru sine și pentru Rusia Kieveană creștinismul răsăritean. El este prăznuit de Biserica Ortodoxă în 15 (28) iulie.
Anul 1149. A fost reconstruită Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. Biserica Sfântului Mormânt (denumită și Biserica Sfântului Sepulcru sau Biserica Sfintei Învieri, ultima mai ales în creștinismul de rit răsăritean) este o biserică aflată în interiorul zidurilor vechii cetăți a Ierusalimului, la mică distanță de Muristan. Ea este cel mai însemnat loc de pelerinaj al religiei creștine. Mamei împăratului roman Constantin, împărătesei Elena, i se atribuie identificarea în anul 325 a locului unde ar fi avut loc răstignirea pe cruce a lui Iisus, precum și găsirea unor relicve ale crucii într-o grotă din apropiere. Prin porunca lui Constantin a început în anul 326 zidirea primei biserici în acest loc. Biserica a fost arsă de persani în 614, reconstruită apoi de Modestus pentru a fi o dată în plus distrusă de califul Al-Hakim Bi-Amr în 1009; după aceea a trecut printr-o reconstrucție generală în timpul stăpânirii cruciaților în secolul al XII-lea, si mai apoi a fost renovată repetat de-a lungul timpului până azi. Biserica actuală e reconstrucția care datează din 1810, după ce în 1808 a fost mistuită de un incendiu.
Locul este venerat ca fiind Golgota, dealul pe care Isus a fost crucificat, și se spune că a colo este și locul în care Isus a fost înmormântat (sepulcrul), însă istoricii contestă tradiția care e relativ tardivă (biserica creștină din Ierusalim până la finele secolului III se pare că indica o altă localizare pentru Golgota), apărută o dată cu implicarea împăratului Constantin I.
Anul 1497. A început construcţia bisericii Curţii domneşti de la Piatra Neamţ, ctitorie a lui Ştefan cel Mare, domnul Moldovei (1457-1504). Lucrările au fost finalizate la 11 noiembrie 1498.
Anul 1653. Se desfăşoară lupta de la Sârca, în urma căreia Gheorghe Ştefan îl înfrânge pe Vasile Lupu, silindu-l să se retragă peste Nistru şi să ceară sprijinul cazacilor lui Timiş Hmelniţki, care intră în Moldova şi ocupă Suceava.
Anul 1858. Au fost tipărite în Moldova, primele mărci poştale. Acestea erau vestitele „Cap de bour”, a căror primă emisiune cuprindea patru timbre.
Anul 1904. A murit Anton Cehov, dramaturg şi prozator rus, autor al pieselor „Livada cu vişini”, „Trei surori”. Anton Cehov (1860-1904) a fost un medic, prozator și dramaturg rus. De o sută de ani spectacole după piesele sale sunt prezente, practic, în fiecare stagiune pe afișele teatrelor din lume, inclusiv din România. Mari regizori de teatru din România (Lucian Pintilie, György Harag, Andrei Șerban, Cătălina Buzoianu, Vlad Mugur, Tompa Gábor) au găsit surse majore de inspirație în dramaturgia lui Cehov.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com