La 16 ianuarie a anului 27 î.e.n. Senatul roman îi acordă lui Gaius Julius Caesar Octavianus titlul de Augustus, marcând începutul Imperiului Roman. După reformele constituționale ale lui Augustus din secolul I î.e.n. până la anarhia militară din secolul al III-lea e.n., imperiul a fost un principat condus din Roma (27 î.e.n.-285 e.n.). Imperiul Roman a fost mai târziu divizat în Imperiul Roman de Apus, cu capitala la Roma și apoi la Ravenna, și Imperiul Roman de Răsărit, cu capitala la Constantinopol. Imperiul Roman a lăsat în urma sa o moștenire grandioasă privind instituțiile, cultura, limbile, religia, arta, arhitectura, filosofia, dreptul și știința. Ulterior, moștenirea romană a influențat debutul Renaşterii, arhitectura neoclasică, codurile legislative moderne și formarea republicilor moderne precum Franţa şi Statele Unite ale Americii. Limba latină răspândită în teritoriile cucerite de romani, precum și creştinarea, a dus la apariția regatelor medievale și a statelor moderne de azi precum Franța, Spania, Italia, Portugalia și România. Adoptarea creștinismului a condus la formarea bisericii creștine care a dominat Europa pe durata Evului Mediu.
La 16 ianuarie 1605 a apărut de sub tipar prima ediţie a capodoperei literaturii spaniole şi universale „Don Quijote” de Miguel de Cervantes. Miguel de Cervantes Saavedra (1547-1616) a fost un romancier, poet şi dramaturg spaniol, considerat simbolul literaturii spaniole, cunoscut în primul rând ca autorul romanului „Don Quijote”, pe care mulți critici literari l-au considerat primul roman modern și una din cele mai valoroase opere ale literaturii universale. Apărut în 1605, „Don Quijote” s-a bucurat de un mare succes din partea publicului. În curând s-a tradus în principalele limbi europene și în prezent este una din operele cu cele mai multe traduceri din lume. La început, intenția lui Cervantes a fost de a combate popularitatea atinsă de cărțile cavalerești, satirizându-le prin povestea unui mic nobil din La Mancha care pierduse contactul cu lumea reală datorită lecturilor sale, crezându-se un cavaler în căutare de aventuri. Pentru Cervantes stilul romanelor cavalerești era deplorabil, iar istoriile povestite absurde. Cu toate acestea, pe măsură ce opera avansa, Cervantes a trecut de la scopul său inițial la scopul de a reflecta societatea din timpul său și a medita asupra comportamentului uman. Personajul principal, considerat de ceilalți nebun, se dovedește a fi mai aproape de adevăr, datorită nobleței gândirii și acțiunilor sale, decât persoanele considerate „normale”. Nu există imagini reale ale lui Cervantes. Există doar picturi bazate pe descrierile fizice pe care autorul însuși le-a sugerat în scrierile sale.
La 16 ianuarie 1942 s-a născut în Lăpușna (astăzi în Republica Moldova) Aurel Dragoş Munteanu, prozator şi eseist. El este autorul cărţilor „După-amiaza neliniştită”, „Scarabeul sacru”, „Oraş în profil”, „Opera şi destinul scriitorului”. Aurel Dragoş Munteanu a fost primul director al TVR post-decembriste, ambasador al României în SUA, reprezentant permanent al României pe lângă Organizația Națiunilor Unite și președinte al Consiliului de Securitate ONU.
La data de 9 februarie 1990, Aurel Dragoș Munteanu a fost eliberat, la cerere, din funcția de președinte al Radioteleviziunii Române. S-a stabilit în SUA în anul 1994. A decedat la 30 mai 2005 la New York şi este înmormântat în orașul Washington.
În ziua de 16 ianuarie 1946 George Călinescu începe la Facultatea de Litere din Universitatea Bucureşti cursul „Istoria literară ca știință inefabilă și sinteză epică” cu lecția de deschidere intitulată „Sensul clasicismului”. George Călinescu (1899-1965) a fost critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician român, personalitate enciclopedică a culturii și literaturii române, de orientare, după unii critici, clasicizantă, după alții doar italienizantă sau umanistă. Este considerat drept unul dintre cei mai importanți critici literari români din toate timpurile, alături de Titu Maiorescu şi Eugen Lovinescu. George Călinescu a fost scos de la catedră în ciuda faptului că în perioada interbelică s-a manifestat drept un intelectual democrat, cu idei de stânga, iar în anii ’50 devine director al Institutului de teorie literară şi Folclor, care după moarte îi va purta de altfel numele. A fost rechemat ca profesor la Facultatea de Litere din București abia în 1961. Este autorul unor studii fundamentale despre scriitori români („Viața lui Mihai Eminescu”, „Opera lui Mihai Eminescu”, „Viața lui Ion Creangă” ș.a.).
La 16 ianuarie 1966 s-a născut violonistul-virtuos, muzician de talie mondială, Vasyl Popadiuk, numit şi „Paganini ucrainean”. Este pianist şi compozitor, artist emerit al Ucrainei din 2009. Vasyl Popadiuk a creat Grupul PapaDuke cu care întreprinde turnee în lumea întreagă, interpretând muzică în stil etno, latino, jazz. În 1997 Vasyl Popadiuk s-a mutat cu traiul în Toronto (Canada), dar continuă să reprezinte muzica ucraineană. Pe afişele de concert ale lui este scris „Violonist-virtuos ucrainean”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com