La 18 mai 1388 s-a încheiat zidirea bisericii mari a Mănăstirii Cozia, complex monahal medieval, situat în orașul Călimănești, pe malul râului Olt. Ea a fost ctitorită de slăvitul domn al Țării Românești, Mircea cel Bătrân (1386-1394, 1397-1418). Legenda spune că înainte de a fi construită mănăstirea, voievodul Mircea cel Bătrân avu o „arătare Dumnezeiască”. S-a întâmplat aceasta în războiul pornit de Mircea împotriva ungurilor (sau împotriva otomanilor). Domnitorul cu oastea sa a făcut popas într-un loc de pe Valea Oltului, denumit „Bivolarilor”. Dormind în cortul domnesc, voievodul a avut un vis în care i s-ar fi ivit o „arătare Dumnezeiască”, iar a doua zi, dis-de-dimineaţă, voievodul a hotărât ridicarea, pe acel loc, a unei mănăstiri. Construcția ei s-a desfășurat între anii 1387 – 1388. Un sprijin important în zidirea acestui sfânt lăcaş a avut-o Nicodim, duhovnic al domnitorului şi stareţ al Mănăstirilor Vodiţa şi Tismana. Pe o inscripţie aflată la Cozia scrie: „Această sfântă biserică, unde se prăznuieşte hramul Prea Sfintei şi Începătoarei de viaţă troiţe, este zidită în temelie de blagocestivul răposatul Domn Io Mircea Voevod cel Bătrân”. La 18 mai 1388 a avut loc slujba de sfinţire a mănăstirii, ţinută chiar de Nicodim, iar ca stareţ a fost desemnat ieromonahul Gavriil, unul dintre ucenicii sfântului de la Tismana. Mănăstirea Cozia a constituit de-a lungul timpului un puternic focar de cultură românească. Prin hrisoavele domnești se atestă că aici funcționa o școală mănăstirească încă din 1415. Primul dascăl a fost părintele Sofronie, starețul mănăstirii. Filos, logofăt al marelui voievod Mircea cel Bătrân, a compus versuri și imnuri religioase, el fiind considerat primul poet român. Mănăstirea Cozia, în ansamblul ei, este inclusă în Lista monumentelor istorice din România. Aici își dorm somnul de veci ctitorul ei, Mircea cel Bătrân, precum și membrii familiei slăvitului domnitor Mihai Viteazu.
La 18 mai 1822 s-a născut la Mamorniţa, sat de lângă Cernăuţi, Gheorghe Sion, poet, dramaturg, traducător şi memorialist, membru titular, din 1868, al Academiei Române. Gheorghe Sion (1822-1892) se trage dintr-o familie boierească din Hârșova, județul Vaslui. În 1848 a luat parte la mișcarea revoluționară din Moldova. În 1860 a scos „Revista Carpaților”. A scris versuri și piese de teatru fără o valoare deosebită. Proza memorialistică („Suvenire contimporane”), remarcabilă prin culoarea și fluența evocării, cuprinde portrete memorabile și pitorești, descrieri de atmosferă, realizând în cuprinsul povestirii valoroase nuvele autonome. A tradus din clasicii și romanticii francezi. Au rămas în conștiința populară versuri scrise de Sion, precum „Mult e dulce și frumoasă / limba ce-o vorbim” sau „Astăzi anul se-nnoiește / Plugușorul se pornește” , cuprinse in volumul intitulat „Din poesiile lui George Sion”, scos de sub tipar în 1857.
În ziua de 18 mai a anului 1845 Mihail Kogălniceanu a început, la Iaşi, publicarea „Letopiseţele Ţării Moldovei”, în trei volume, prima editare a cronicilor lui Miron Costin, Grigore Ureche şi Ion Neculce, la care va adăuga, în ediţia următoare, cronici muntene.
La 18 mai 1920 s-a născut papa Ioan Paul al II-lea ( Karol Józef Wojtyła). Ioan Paul al II-lea (1920-2005) a fost al două sute șaizeci și patrulea papă al Bisericii Catolice și episcop al Romei din 16 octombrie 1978 până la moartea sa. A fost primul papă de altă origine decât cea italiană. Pontificatul său de 26 ani este considerat al treilea ca durată din istoria Bisericii Catolice, în urma Sfântului Petru (estimat între 34 și 37 ani) și a lui Pius al IX-lea (31 ani).
La 18 mai 1944 a început deportarea masivă, din ordinul lui Stalin, a tătarilor crimeeni din Crimeea în Asia Centrală. Este considerată Ziua pentru cinstirea memoriei jertfelor deportărilor din Crimeea. A fost o purificare etnică și genocid cultural a circa 191.044 tătari crimeeni care a avut loc în 18-20 mai 1944. Acțiunea a fost inițiată de guvernul sovietic și a fost coordonată de Lavrenti Beria, comisarul poporului pentru Afaceri Interne și șef al NKVD-ului, în numele lui I.V. Stalin. Într-o perioadă de doar trei zile, NKVD-ul s-a folosit de vagoane de cale ferată pentru vite pentru deportarea în principal a femeilor, copiilor, bătrânilor, chiar și a comuniștilor sau militari de carieră ai Armatei Roșii, în principal în RSS Uzbekă, la câteva mii de kilometri depărtare de localitățile de baștină. Tătarii din Crimeea au fost doar una dintre cele câteva etnii care au fost afectate de politica lui Stalin de transferuri forțate ale populației. Deportarea a fost justificată din punct de vedere oficial ca pedeapsă colectivă pentru colaborarea a unor tătari din Crimeea cu Germania nazistă. Cercetări moderne consideră însă că deportarea a făcut parte din planul sovietic pentru obținerea accesului prin Dardanele și pentru dobândirea de teritorii în Turcia, unde exista o populație înrudită din punct de vedere etnic cu tătarii crimeeni.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com