La 20 august 1470 (potrivit altor surse 1469), a avut loc Bătălia de la Lipnic între oastea lui Ștefan cel Mare și cea a tătarilor de pe Volga. Invaziile hoardelor tătare sunt consemnate încă de la urcarea lui Ştefan cel Mare pe tronul Moldovei. Mai multe surse – moldoveneşti, poloneze şi ruseşti – atestă despre invazia tătarilor din Hoarda de Aur de pe Volga împotriva unor întinse regiuni din Moldova, Podolia şi Lituania.
După un obicei deja consacrat, tătarii pornesc expediţia toamna, după ce au fost strânse recoltele. De această dată, oastea lor, împărţită în trei grupe, invadează concomitent cele trei zone. În timp ce Podolia şi Lituania sunt devastate, Moldova este atacată fulgerător, nord-estul ţării este afectat în totalitate.
Încărcaţi de prăzi şi prizonieri, tătarii sunt surprinşi de oastea lui Ştefan cel Mare în apropiere de Nistru, la Lipnic. Cronicarul Grigore Ureche relatează în detaliu conflictul: „Ştefan vodă, le-au ieşitu înainte. Şi la o dumbravă ce se chiamă la Lipinţi, aproape de Nistru, i-au lovit Ştefan vodă cu oastea sa, aug. 20, şi dându războiu vitejaşte, i-au răsipit şi multă moarte şi pieire au făcut într-înşii şi mulţi au prinsu în robie”. Un alt cronicar, polonezul Jan Długosz afirmă că în bătălie ar fi fost prins fiul hanului Mamak. Domnul, deranjat de solia impunătoare trimisă, a dispus să „taie pe fiul acestuia în patru bucăţi în faţa solilor” şi „pe soli îi trase în ţeapă”. Ultimului sol tătar rămas în viață i s-a tăiat nasul, fiind trimis înapoi la Mamak pentru a povesti ce a văzut.
Datarea Bătăliei de la Lipnic este incertă, ea având loc între anii 1467 – 1470. Istoricul Ştefan Gorovei, de exemplu, susține ipoteza „că prima incursiune de proporţii a tătarilor crimeeni în Moldova a avut loc abia în primăvara anului 1471”, dar nu neagă existenţa unor raiduri de pradă în 1469, după care Ştefan cel Mare ar fi organizat sfinţirea Mănăstirii Putna (3 septembrie 1469) şi ar fi dispus construirea cetăţii Orhei (pe malul drept al Nistrului), cu scopul precis de a apăra hotarele de Răsărit.
În prezent localitatea Lipnic (odinioară Lipinți) se află în raionul Ocnița, Republica Moldova. În perioada interbelică, în locul bătăliei a fost înălțată o troiță. Se presupune că faimoasa Bătălie de la Lipnic a început la fântâna Cadânei de lângă această localitate. Datând cel puțin din secolul XV, fântâna a fost reabilitată de câteva ori de-a lungul timpului. În 1970 Fântâna Cadânei și spațiul adiacent au fost incluse în Registrul Monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat. A fost renovată în 2014, căci se afla în stare avansată de degradare, apa nu mai era potabilă, iar lemnul de la fântână era putrezit.
La 20 august 1920 s-a născut Zoe Dumitrescu-Buşulenga, personalitate a culturii române, cu o prolifică activitate de cercetător, critic şi istoric literar, eseist, filozof al culturii şi pedagog, membru al Academiei Romane. Zoe Dumitrescu Bușulenga (1920- 2006) după 1989 a ales viaţa monahală la Mănăstirea Văratec având numele de Maica Benedicta. Zoe Dumitrescu Bușulenga, comparatist și critic literar de formație anglo-germană, a manifestat preocupări de interdisciplinaritate și de filozofie a culturii. Este autoarea unor lucrări de istorie literară, literatură comparată, istoria culturii, analize stilistice și memorialistică.
La 20 august 1925, la Kaniv, în Ucraina, pe malul Niprului, a fost inaugurat Muzeul-rezervaţie „Mormântul lui Taras Şevcenko”, în prezent Rezervaţia Naţională „Taras Şevcenko”. Pe teritoriul Rezervaţiei se află Mormântul lui Taras Şevcenko şi Muzeul de stat „Taras Şevcenko”.
La 20 august 1968, Forțe militare ale Tratatului de la Varşovia (cu excepţia României, respectiv Uniunea Sovietică, RDG, Polonia, Ungaria și Bulgaria) au invadat Cehoslovacia, punând capăt perioadei de liberalizare a regimului comunist din această ţară, cunoscută sub numele de „Primăvara de la Praga”. Primăvara de la Praga a fost o perioadă de libertate politică din Cehoslovacia, care a început în primăvara anului 1968, atunci când a venit la putere Alexander Dubček și a durat până în 20 august, același an, când Uniunea Sovietică și aliații săi din Pactul de la Varșovia (cu excepția notabilă a României) au invadat țara În noaptea de 20-21 august 1968. Între 5.000 și 7.000 de tancuri sovietice au ocupat străzile, ele fiind acompaniate de un număr mare de trupe (estimat la o cifră între 200.000 și 600.000 de soldați). Pe durata atacului armat, 72 de cehi și slovaci au fost uciși și sute au fost răniți. Alexander Dubček a cerut populației să nu opună rezistență armată. El a fost arestat și dus la Moscova (împreună cu alți membri de partid susținători) într-un avion militar sovietic. Ocupația a provocat un val masiv de emigrație (estimat la 70.000 de oameni, imediat, și 300.000, în total), în general, oameni cu o înaltă calificare tehnică, cărora țările vestice le-au permis șederea și unde s-au integrat fără probleme.
În noaptea invaziei „Prezidiumul Cehoslovac” a declarat că trupele invadatoare au intrat în țară fără cunoștința Cehoslovaciei. Imediat după intervenție, a fost convocat în secret al 14-lea congres de partid și aici s-a subliniat faptul că nimeni nu a cerut intervenția. Cu toate acestea ziarele centrale sovietice au publicat o cerere nesemnată, care se pretindea că ar fi fost trimisă de Cehoslovacia prin care s-ar fi solicitat „asistență imediată, inclusiv armată“.
În ziua de 20 august a anului 1980 a murit cântăreţul franco-american Joseph Ira Dassin , mai cunoscut sub numele Joe Dassin. Joe s-a născut în New York la 5 noiembrie 1938 , tatăl său fiind regizorul american Jules Dassin, iar mama sa era violonista maghiară Béatrice Launer. A copilărit la New York și Los Angeles. După ce tatăl său a fost trecut pe lista neagră a Hollywoodului în anii 1950, s-a mutat cu familia în Europa. Joseph Ira Dassin şi-a făcut studiile la Școala Internațională de la Geneva și la Institutul Le Rosey în Elveţia. A revenit apoi în Statele Unite pentru a studia la Universitatea Michigan din Ann Arbor. După colegiu, s-a mutat în Franța, unde s-a angajat la un post de radio. Aici a fost convins de o casă de discuri să-și înregistreze compozițiile. La începutul anilor 1970 cântecele lui Joe Dassin au atins primele poziții ale topurilor din Franța, devenind un artist renumit în această țară. Faptul că era poliglot l-a ajutat să înregistreze cântece și în limbile germană, rusă, spaniolă, italiană și greacă, pe lângă cele în franceză și engleză.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com