La 22 februarie 1708 Antim Ivireanul este ales mitropolit al Ungro-Vlahiei (Ţării Româneşti), după moartea predecesorului său, Teodosie, la recomandarea și cu sprijinul domnitorului Constantin Brâncoveanu. Antim Ivireanul (1650-1716) a fost tipograf, gravor, teolog, episcop și mitropolit român de origine georgiană. Mitropolit de București, autor al unor celebre „Didahii”, ce reprezintă o colecție de predici folosite la Marile Sărbători de peste an, Antim Ivireanul s-a afirmat ca o personalitate culturală remarcabilă a literaturii române vechi. A fost cel care a înființat prima bibliotecă publică în București, în secolul XVIII. Antim Ivireanul s-a născut în Iviria (Georgia de astăzi), în anul 1650, dar activitatea sa în slujba bisericii şi-a desfăşurat-o în Ţara Românească. A fost, pe rând, egumen al mănăstirii Snagov, episcop de Vâlcea şi mitropolit al Ţării Româneşti. Fiind un apărător energic al drepturilor Bisericii şi ale poporului român, din pricina atitudinii sale antiotomane, în toamna anului 1716, la cererea domnitorului Nicolae Mavrocordat (primul domn fanariot al Ţării Româneşti), a fost înlăturat din scaun, închis, caterisit de patriarhul ecumenic şi condamnat la exil pe viaţă în mănăstirea „Sfânta Ecaterina” de la Muntele Sinai. A fost ucis de ostaşii turci care îl escortau pe drumul exilului. Biserica Ortodoxă Română îl prăznuiește pe data de 27 septembrie.
La 22 februarie 1810 s-a născut poetul și fabulistul român, Grigore Alexandrescu. Viitorul om de litere, Grigore Alexandrescu, a văzut lumina zilei la Târgovişte, în anul 1810, în mahalaua Lemnului, fiind al patrulea copil al lui Mihai Alexandrescu, care a fost vameș și vistiernic, și a Mariei. Rămânând orfan şi sărac, dar cu har deosebit, a învățat limbile greacă şi franceză. Ajuns la București, este elev la pensionul Sfântul Sava, uimindu-și colegii prin cunoștințele în literaturile clasice. A fost coleg cu Ion Ghica și face cunoştinţă cu Ion Heliade Rădulescu. Impresionează pe toţi prin talentul său poetic. În „Curierul Românesc” al lui Ion Heliade Rădulescu debutează cu poezia „Miezul nopții”. Grigore Alexandrescu o vreme a fost ofiţer, demisionând în 1837. Din cauza scrierilor sale „Anul 1840” şi „Lebăda şi puii corbului” este întemniţat. Poezia sa a fost influenţată de ideile care au pregătit revoluţia din 1848. În 1848 Grigore Alexandrescu devine redactor al ziarului „Poporul suveran”. Grigore Alexandrescu este un poet liric. El scrie meditaţii romantice, sub influenţa lui Lamartine. Tonul este extraordinar de fantastic și umoristic. Cea mai reuşită este „Umbra lui Mircea la Cozia”. E ultimul fabulist autentic din literatura română, lăsându-ne vreo 40 de fabule, în care adevărul e mascat, din cauza cenzurii autorităţilor. Lui Grigore Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în literatura română ca specii literare autonome epistola, meditaţia şi satira. A tradus din Lamartine şi Byron. La 29 mai 1860, Grigore Alexandrescu se căsătorește cu Raluca Stamati, dar după câțiva ani e lovit de o boală mintală grea. Obligat să se retragă din viața publică și să abandoneze activitatea literară, poetul va supraviețui încă 25 de ani. A murit sărac la București în anul 1885. Vasile Alecsandri, într-o scrisoare trimisă din Paris lui Alexandru Papadopol-Calimah, deplângea nepăsarea față de cel mai de seamă fabulist român: „Moartea bietului Alexandrescu nu m-a mâhnit atât de mult (căci el era mort de mai mulți ani), cât m-a mâhnit nepăsarea generației actuale și uitarea în care căzuse renumele lui, odinioară strălucit”.
La 22 februarie 1820 s-a născut Frederic Chopin, genial compozitor polonez din perioada romantismului. Frederic Chopin (1820-1840) este considerat drept unul dintre cei mai influenți compozitori de muzică pentru pian. La vârsta de 20 de ani el pleacă la Paris. În capitala franceză își consolidează reputația ca interpret, profesor și compozitor. Moare la vârsta de 39 de ani cu diagnosticul de tuberculoză pulmonară, întreaga viață fiindu-i măcinată de sănătatea sa precară. Pianul se regăsește pe tot parcursul operei sale, de cele mai multe ori purtând chiar un rol exclusiv, iar compozițiile sale sunt considerate culmile repertoriului pentru acest instrument. Deși muzica sa se încadrează în rândul celor mai pretențioase opere în privința tehnicității, stilul lui Chopin iese în evidență prin profunzimea nuanței și a expresivității, și nu doar prin complexitatea tehnică. Chopin este primul compozitor clasic occidental care include elemente slave în muzica sa – mazurcile și polonezele sale reprezintă chiar și astăzi baza muzicii clasice naţionale poloneze.
La 22 februarie 1900, la Paris a avut loc prima audiție a „Sonatei nr. 2 pentru vioară și pian” de George Enescu. La pian s-a aflat însuși autorul. George Enescu (1881-1955) este considerat cel mai important muzician român. Despre activitatea sa muzicală, George Enescu spunea: „În lumea muzicii eu sunt cinci într-unul: compozitor, dirijor, violonist, pianist și profesor. Cel mai mult prețuiesc darul de a compune muzica și nici un muritor nu poate poseda o fericire mai mare…”, opinie împărtășită și de Andrei Tudor, care scria că „din multipla sa activitate, în care s-a afirmat cu egală strălucire, opera componistică reprezintă latura cea mai esențială și, desigur, cea mai trainică a complexei sale personalități artistice”.
În ziua de 22 februarie 1942, la Babin Iar din Kiev a fost împuşcată de fascişti poeta ucraineană, Olena Teliga. Olena Teliga s-a născut în anul 1906 în apropiere de Moscova, apoi familia sa s-a mutat la Petersburg, iar în 1918 – la Kiev. A emigrat în Cehia. Acolo viitoarea poetă a studiat la Institutul pedagogic ucrainean de la Praga. În iulie 1941, după începutul războiului sovieto-german, Olena Teliga, împreună cu soţul ei, Myhailo Teliga, revin în Ucraina, la Kiev. În oraşul ocupat de hitlerişti ea a creat Uniunea scriitorilor ucraineni şi săptămânalul literar „Litavrî”. Activitatea ei n-a fost pe placul ocupanţilor. Soţii Telega au fost arestaţi, apoi executaţi la Babin Iar.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com