La 25 iulie 306 e.n. Constantin cel Mare a fost proclamat de către trupele sale, împărat roman, după moartea lui Constanțiu I (Constantius Chlorus). Constantin I cel Mare s-a născut la Naissus, în provincia romană Moesia Superior, fiind fiul generalului Constantius Chlorus (viitorul împărat Constantius I) și al Helenei. Tatăl său, Constantius Chlorus, în 271-272, sub împăratul Aurelian, a fost membru al protectores (militari superiori în slujba împăratului) în estul Imperiului Roman, iar ulterior a ajuns tribun. În 284-285 a fost praeses (guvernator de provincie subordonat unui consularis) al Dalmației. A fost prefectul pretorian al împăratului Maximian în 288-293. La 1 martie 293, a fost promovat la rangul de Caesar. În 305, după abdicarea lui Dioclețian și Maximian, Constantin se alătură tatălui său, în partea apuseană a imperiului. La moartea lui Constantius I, la Eburacum, în Britannia (25 iulie 306), Constantin este proclamat împărat de către armată. În aceste împrejurări, Galerius, personalitatea dominantă a celei de-a doua tetrarhii, îl proclamă pe Flavius Severus augustus al Occidentului și îl acceptă pe Constantin, caesar. În înțelegere cu Licinius, noul augustus al Occidentului, Constantin ocupă Spania (310), apoi pătrunde cu armata în Italia, înfrânge forțele lui Maxentius la Torino, Verona și în bătălia decisivă de la Podul Milvius de lângă Roma, în care Maxentius își găsește moartea (312). Astfel, toate provinciile occidentale ale imperiului sunt reunite sub autoritatea sa.
La 25 iulie 1788 genialul compozitor austriac, Wolfgang Amadeus Mozart, a terminat Simfonia nr. 40 în sol minor. În scurta sa viață, Wolfgang Amadeus Mozart a compus un număr enorm de opere muzicale, cele mai multe neegalate în frumusețe sau profunzime. Mozart a fost autorul a 41 de simfonii, printre care sunt de menționat Simfonia nr. 35 Haffner, nr. 36 Linz, nr. 40 și nr. 41 Jupiter. A compus 27 concerte pentru pian și orchestră, 7 concerte pentru vioară și orchestră, concerte pentru clarinet, pentru harpă și flaut, pentru corn și orchestră, 2 simfonii concertante, divertismente, serenade. În domeniul muzicii de cameră sunt de menționat cele 6 cvartete pentru coarde dedicate lui Haydn, sonate pentru pian, sonate pentru vioară și pian, triouri pentru vioară, violoncel și pian, cvartete pentru instrumente de suflat, sextetul O glumă muzicală etc. Pasionat de operă, a compus 17 opere, dintre care cele mai cunoscute, jucate și astăzi pe scenele tuturor teatrelor de operă din lume, sunt „Răpirea din Serai”, „Nunta lui Figaro”, „Don Giovanni”, „Flautul fermecat”. Este autorul „Recviem în re minor”.
La 25 iulie 1864 s-a născut Ioan Bogdan, istoric şi filolog român, membru şi vicepreşedinte al Academiei Române. Ioan Bogdan (1864-1919) a fost autorul unor studii referitoare la limba documentelor slavo-române și creator al filologiei slavo-române. Desfășoară o fecundă și asiduă activitate de cercetare, descoperind numeroase manuscrise slavo-române: Analele de la Putna, Cronicile lui Macarie, Eftimie Azarie, Codicele de la Tulcea. Opera sa, axată în principal pe studierea istoriei poporului român și a culturii sale în Evul Mediu, se adresează în aceeași măsură istoricului, filologului și lingvistului. Studiile sale, ample comentarii privind probleme și fapte de limbă, se opresc în special asupra lexicului documentelor slavo-române. Contribuie la elaborarea primului regulament unic al facultăților de litere și filosofie din România (1897).
La 25 iulie 1941, în localitatea Zăicani, actualmente raionul Râşcani din Moldova, s-a născut Mircea Druc, om politic basarabean, fost prim-ministrul al Republicii Moldova, în perioada 25 mai 1990 – 28 mai 1991. Mircea Druc în anii 80 a trăit şi a activat la Cernăuţi, fiind unul dintre cofondatorii Societăţii „Mihai Eminescu” (1989).
La 25 iulie 1951 a murit istoricul britanic Robert William Seton-Watson, specialist în istoria Europei Centrale şi de Sud-Est. Robert William Seton-Watson (1879-1951) a fost un bun cunoscător al realităţilor româneşti, a susţinut cauza unităţii politice a românilor („Istoria românilor”, 1934). A fost Doctor Honoris Causa al Universităţii din Cluj şi cetăţean de onoare al acestui oraş și membru de onoare străin al Academiei Române din 1923.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com