La 26 noiembrie 1818 s-a născut Silvestru Morariu Andrievici, cleric ortodox român, arhiepiscop al Cernăuţilor şi mitropolit al Bucovinei şi Dalmaţiei. A decedat în 1895. Mitropolitul Silvestru Morariu Andrievici împreună cu întreaga Biserică ortodoxă din Bucovina a reușit să mențină nealterat patrimoniul spiritual sub stăpânirea habsburgică pe perioada întregului secol XIX, fiind caracterizat ca un secol al rezistenței. Lupta pentru identitatea națională și culturală românească, a devenit mai vizibilă în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Un dintre principalele căi spre afirmarea culturală și națională a fost înființarea și redactarea revistei „Candela jurnalu bisericescu” la inițiativa mitropolitului Silvestru Morariu, deoarece a fost prima publicație finanțată din resursele Fondului bisericesc și putea fi accesibilă tuturor preoților din eparhia Bucovinei. Ea a apărut într-un moment favorabil pentru că mitropolitul a avut deja câteva încercări de a contribui la înființarea unor lucrări de presă, încă din tinerețe redactase „Calendariu poporului bucovinean”, editase „Amicul poporului” (12 iunie 1878-martie 1896), după ce, în 1864, împreună cu Veniamin Iliuț, întocmise proiectul de apariție a ziarului „Steaua Bucovinei”, nerealizat însă.
La 26 noiembrie 1855 a decedat poetul naţional al polonezilor, Adam Mickiewicz (născut 1798). Adam Mickiewicz a fost și luptător pentru independența și reîntregirea patriei natale. Este considerat unul dintre cei mai buni poeți romantici polonezi din secolul al XIX-lea. În timpul activității sale de la College de France, Mickiewicz a fost audiat de numeroși studenți români. Ideile sale s-au răspândit între tinerii revoluționari Alexandru Papiu-Ilarian, Nicolae Bălcescu, Nicolae Heliade Rădulescu. Din acea epocă datează și primele traduceri în românește: lingvistul Stanisław Wędkiewicz a descoperit între manuscrisele Academiei Române o traducere completă din franceză a „Cărţilor poporului şi pelerinajului polonez”, făcută în Moldova pe la 1845. Trebuie menționat și faptul că Bogdan Petriceicu Haşdeu, care avea și rădăcini poloneze, a menționat numele poetului polonez în mausoleul Iuliei, fiica sa. Societatea poloneză din Cernăuţi în poartă numele. În afară de aceasta, o stradă din Cernăuţi a fost numită în cinstea poetului naţional al polonezilor.
La 26 noiembrie 1909, la Slatina s-a născut Eugen Ionescu (Eugene Ionesco), renumit dramaturg francez de origine română, protagonist al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze. Eugen Ionescu a absolvit în 1934 Facultatea de Litere din Bucureşti, obţinând licenţa pentru limba franceză. Dar înainte de aceasta, în 1931 îi apare primul volum „Elegii pentru fiinţe mici”, urmat de „Nu”, volum premiat pentru critica literară. În această carte tânărul Eugen Ionescu atacă figurile majore ale literaturii române din acea vreme – Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Ionel Teodoreanu, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu – pentru că nu ar fi creat o operă valabilă. Apoi revine şi susţine că ar putea dovedi exact contrariul.
În 1938 Eugen Ionescu pleacă la Paris ca bursier. Acolo lucrează ca ataşat cultural al guvernului Antonescu pe lângă guvernul fascist de la Vichy. Tot la Paris îşi scrie şi teza de doctorat „Tema morţii şi a păcatului în poezia franceză”, pe care nu o va susţine niciodată. Activitatea politică a ataşatului cultural la Paris era însă minimală, Eugen Ionescu rezumându-se să traducă sau să faciliteze traducerea unor autori români contemporani şi să aranjeze publicarea lor în revistele literare franceze.
Premiera primei sale piese – „Cântăreaţa cheală”– a avut loc în 1950. Apoi au urmat alte piese excelente „Lecţia”, „Scaunele”, „Ucigaşi fără simbrie”, „Rinocerii” – toate scrise în limba franceză. Opera lui Eugen Ionescu a constituit obiectul a zeci de cărţi şi sute de studii, teze de doctorat, colocvii internaţionale, simpozioane şi festivaluri. Teatrul lui Ionescu este un teatru-joc, un joc adevărat, liber şi straniu, pur şi sincer, provocator, un lanţ pasionant, vertiginos şi în toate direcţiile. De fapt, comedia şi tragedia se împletesc necontenit: drumul luminos de comedie devine drumul spre întuneric, spre moarte.
La 22 ianuarie 1970 Eugen Ionescu a fost ales membru al Academiei Franceze, la 7 mai 1989 a primit Premiul „Moliere”, iar la 30 decembrie a devenit membru de onoare al Uniunii Scriitorilor Francezi, împreună cu un alt scriitor român celebru – Emil Cioran.
S-a stins din viaţă la reşedinţa sa din Paris, la 28 martie 1994, fiind înmormântat în cimitirul din Montparnasse. Cu ocazia centenarului nașterii scriitorului, în anul 2009 opera lui Eugen Ionescu a fost celebrată în mod oficial în întreaga lume, la propunerea României și a ambasadorului ei la UNESCO, criticul literar Nicolae Manolescu.
La 26 noiembrie 1917 se încheie la Focşani armistiţiul dintre România şi Puterile Centrale, ca urmare a condiţiilor militare noi intervenite în urma armistiţiului Ruso-German de la Brest-Litovsk, semnat la 22 noiembrie 1917. Începute la 24 noiembrie 1917, în Casa Apostoleanu din Focşani, negocierile au durat până pe 26 noiembrie, când a fost adoptată forma finală a armistiţiului. Între prevederile documentului se aflau obligaţia suspendării ostilităţilor pe întregul front răsăritean şi interdicţia dislocării unor efective militare într-un procent mai mare de 10 la sută din totalul armatelor prezente pe acest front. Armistiţiul a fost prelungit de mai multe ori, până la încheierea Păcii de la Bucureşti, dar ostilităţile au continuat sub o altă formă. A rămas celebră Bătălia de la Galaţi între armatele ruse şi române (pe atunci încă aliate), considerată prima în care s-au folosit, concomitent, trupe terestre, marine şi de aviaţie, cu un deznodământ unic în istoria Primului Război Mondial, când ruşii s-au predat armatelor germane.
La 26 noiembrie 2013 a murit compozitorul român Temistocle Popa (pseudonimul artistic al lui Mistocli Popa, născut la 27 iunie 1921, la Galaţi). A fost laureat cu Premiul Festivalului de la Mamaia, cu Premiul ACIN pentru muzică de film („Un oaspete la cină”) şi în anul 2004 a primit Ordinul Național „Serviciu Contencios”, în grad de Cavaler. A debutat cu melodia „Vântule din zarea albastră”, iar dintre compozițiile sale mai cunoscute pot fi menționate „Gabriela”, „În rândul patru”, „În târgul moșilor”, „Mereu cânta o serenadă”, „Trecea fanfara militară”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com