La 27 februarie 1470 domnul Moldovei, Ștefan cel Mare, atacă și incendiază orașul Brăila în încercarea sa de a scoate de sub influența otomană Țara Românească și de a-l îndepărta pe Radu cel Frumos de la tron.
La 27 februarie 1711 s-a născut Constantin Mavrocordat, domnitor al Țării Românești și al Moldovei. Constantin Mavrocordat, născut la Constantinopol, a fost fiul domnitorului grec Nicolae Mavrocordat. A fost un om învățat ca și tatăl său și era pătruns de ideile filozofice și reformatoare ale veacului al XVIII-lea. Domnia a obținut-o fiind ales de boieri. După două domnii scurte în Țara Românească, a fost mutat în Moldova și unde, pentru a-și recâștiga tronul pierdut, contrar firii sale, a trebuit să mărească dările ca să-i poată cumpăra pe turci.
Reîntors în Țara Românească în 1735, a început să facă reforme, influențat fiind și de reformele austriece din Oltenia. Desființează unele impozite indirecte. Îi eliberează pe țărani dându-le dreptul să se mute de pe o moșie pe alta, răscumpărându-și libertatea cu 10 bani, plătiți boierului respectiv. Pe țăranii boierești îi obligă la dijmă și 12 zile de lucru pe an, în Muntenia, și 24 în Moldova. În țările învecinate, Transilvania, Polonia, Rusia, Prusia orientală, numărul zilelor de clacă ajungeau chiar la mai multe pe săptămână. Pe boieri îi recompensează printr-un anumit număr (60 la un boier mare) de scutelnici, care nu plăteau bir decât boierului și de scutirea de orice bir pentru visterie. În județe a numit ispravnici cu un rol judecătoresc și administrativ foarte întins. Toate aceste reforme le aplică și în Moldova, atunci când este numit domn. În 1735, la un an de la apariția primei loji masonice autohtone, Constantin Mavrocordat fondează la Iași Loja Moldova. În timpul domniilor avute, a căutat să îmbunătățească starea supușilor. A fost domnul care a suprimat iobăgia în țările române : mai întâi în Țara Românească (1746), apoi în Moldova (1749). S-a îngrijit și de cele câteva școli existente, de cultura preoților, cărora le cerea să știe carte românească. A pus să se tipărească și cărți bisericești în românește. În 1769, în timpul războiului ruso-turc, Constantin Mavrocordat se retrage de la Iași la Galați. La 1 decembrie este prins de ruși la Mănăstirea Sfânta Precista unde zăcea bolnav. În urma unor discuții aprinse este rănit la cap cu sabia de un ofițer rus. În timpul întoarcerii la Iași, rana cangrenează, iar domnul moare pe 15 decembrie 1769, fiind înmormântat cu toată pompa cuvenită.
La 27 februarie 1903 s-a născut Ion Irimescu, sculptor român, membru al Academiei Române. Ion (Nicu) Irimescu (1903-2005) s-a impus în peisajul artei româneşti, temele predilecte fiind maternitatea şi muzica, folosind linia ondulată din Art Nouveau şi spiritul creator al Art Deco-ului, formându-şi un stil propriu, inconfundabil. În semn de apreciere a valorii operei sale, una dintre lucrările lui, statuia prințului cărturar Dimitrie Cantemir, se află la Biblioteca Ambrosiana din Milano, fiind poziţionată chiar între statuile lui Dante și Shakespeare.
La 27 februarie 1882, la Gimnaziul român din Brașov a avut loc premiera primei operete românești „Crai nou” de Ciprian Porumbescu. Ciprian Porumbescu (1853-1883), născut Ciprian Golembiowski, a fost unul dintre cei mai faimoși compozitori pe vremea sa. Printre cele mai populare lucrări ale lui sunt „Balada pentru vioară și orchestră” po.29 și opereta „Crai nou”, pusă în scenă pentru prima dată în sala festivă a Gimnaziului Românesc din Brașov (astăzi Colegiul Național „Andrei Șaguna”), unde pentru scurtă vreme a fost profesor de muzică (1881-1883).
În gazeta locală, singura de altfel pentru români, găsim doar o sumară informaţie despre acest eveniment cultural: ,,Teatrul român în Braşov. O societate de diletanţi va prezenta în 27 şi 28 februarie, în sala cea mare a gimnaziului român de aici opereta „Crai nou” de Vasile Alecsandri, muzica de C. Porumbescu’’. În pofida slabei reclame, recompensa a fost succesul spectacolului. Sora sa, Marioara, venită din Moldova cu o caleaşcă împreună cu iubita lui Ciprian, Berta, fiica pastorului Gorgon din Stupca, scria părinţilor: „Aplauzele erau colosale, publicul în culmea entuziasmului…Ciprian de mult visa un asemenea succes încă de când era copilandru’’. „Opera a avut un succes extraordinar de mare – aprecia un martor ocular. Totul a mers de minune. Toţi erau aşa de entuziaşti, încât se zăpăciseră: băteau din picioare, strigau, aplaudau… Toţi în costume naţionale, care străluceau şi scânteiau de te orbea…’’.
În ziua de 27 februarie 1920 a murit Alexandru D. Xenopol, economist, filosof, istoric şi scriitor român. Alexandru Dimitrie Xenopol (1847-1920) este autorul primei mari sinteze a istoriei românilor. A fost și un filozof al istoriei de talie mondială, fiind considerat printre cei mai mari istorici români, alături de Nicolae Iorga.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com