La 27 martie 1845 s-a născut Wilhelm Conrad Röntgen, fizician german, laureat al Premiului Nobel. Wilhelm Conrad Röntgen (1845-1923) a fost profesor la Universitatea Würzburg. Studiind descărcările electrice în tuburi vidate, a descoperit în anul 1895 emisia unor radiații penetrante, pe care le-a numit radiații X care, după moartea sa și în pofida testamentului său, au fost denumite raze Röntgen. În anul 1901 a fost distins cu Premiul Nobel pentru Fizică. Juriul Nobel a apreciat serviciile extraordinare, oferite prin descoperirea remarcabilelor raze X.
La 27 martie 1888 s-a născut unul dintre cei mai reprezentativi scriitori din Basarabia, Alexie (Alexei) Mateevici, autorul nemuritoarei poezii „Limba noastră”, care în prezent este Imnul de Stat al Republicii Moldova. Alexie Mateevici s-a născut în satul Căinari din fostul Județ Bender, în familia preotului Mihail Mateevici. Mamă-sa, Nadejda, era fiica protopopului Ioan Neaga din Căușeni. Când Alexie avea cinci ani, părinții se mută cu traiul în Zaim. Aici micul Alexie învață la școala primară și se familiarizează cu frumoasele povești și balade, pe care le aude de la părinții săi, precum și de la țăranii de prin partea locului. În 1897 Alexie Mateevici urmează Şcoala teologică din Chișinău, pe care o absolveşte în 1902, „cu privilegii”. Îşi continuă studiile la Seminarul teologic, unde se împrieteneşte cu viitorul sculptor Alexandru Plămădeală, coleg la seminar. Preocuparea sa literată începe cu apariția, în 1907 a primelor numere ale ziarului “Basarabia”, în care tânărul poet publică poeziile „Țăranii”, „Eu cânt”, „Țara”, precum și articolele „Sfântul Vasile – Anul Nou în obiceiurile moldovenilor basarabeni”, „Din cântecele poporane ale Basarabiei”. În 1908 seminaristul Alexie Mateevici, împreună cu alți tineri basarabeni, a înființat cercul „Deșteptarea”. Această asociație avea drept scop luminarea oamenilor, deșteptarea conștiinței lor naționale, lupta pentru dezrobire și pentru unire cu România. După doi ani, din cauza înăspririi regimului, cercul a fost nevoit să-și înceteze activitatea.
În 1910 Alexie Mateevici devine student la Academia teologică din Kiev (Academia Movileană din Kiev), pe care o absolveşte în 1914. În anii de studenție, după cum au mărturisit mai târziu cunoscuții săi, „Mateevici trăia ca într-o beţie a cititului”. Traducerile sale din literatura rusă clasică, de asemenea, sunt o şcoală serioasă pentru poet. Studierea profundă a literaturii înaintaşilor, a trecutului istoric şi cultural al poporului său se întrevede în studiile şi articolele publicate în „Kişineovskie eparhialinîe vedomosti”: „Momente ale influenţei bisericeşti asupra originii şi dezvoltării istorice a limbii moldoveneşti”, „Motive religioase în credinţele şi obiceiurile moldovenilor basarabeni”, „Bocetele funerare moldoveneşti”, „Schiţă a traducerilor moldoveneşti religioase şi de trai”. În revista „Luminatorul” tipăreşte studiul „Mitropolitul Gavril Bănulescu-Bodoni”.
În 1914, în anul absolvirii Academiei, se căsătoreşte cu Teodora Novitschi, originară dintr-o localitate de lângă Kiev, şi se repatriază la Chișinău. Un timp predă limba greacă la seminarul unde învăţase. Este preocupat de viitorul meleagului natal, de vestigiile trecutului, se află în tumultul vieţii, ţine o cuvântare în faţa absolvenţilor seminarului din Chișinău, vizitează străvechea biserică din Căuşeni, despre care spune că e „uimitor de bine păstrată”.
În 1916 pleacă în calitate de preot militar pe fronturile Primului Război Mondial. În 1917 preotul militar Alexie Mateevici, care la început a fost pe frontul din Galiția, apoi la Mărășești, s-a îmbolnăvit de tifos. În prima jumătate a anului 1917 scrie poeziile: „Văd prăbuşirea”, „Cântec de leagăn”, „Basarabenilor”, „Frunza nucului”, „Unora” etc. La 17 iulie scrie fermecătorul poem „Limba noastră”, o excelentă odă închinată limbii materne. La 13 august (stil vechi), bolnav de tifos exantematic, preotul și poetul Alexie Mateevici se stinge din viață la spitalul nr.1 din Chișinău şi e înmormântat la cimitirul central din oraș.
În anul 1934 pe mormântul lui a fost ridicat un bust creat de sculptorul Alexandru Plămădeală, fostul său coleg de seminar. Moştenirea literară a lui Mateevici a fost editată în 2 volume în anul 1993. În 1994 celebra sa poezie „Limba noastră” devine Imnul de Stat al Republicii Moldova. Vestitul istoric al literaturii române, George Călinescu, considera că Alexie Mateevici a dat „o nouă definiție poetică a limbii române.
La 27 martie 1907, aflat la Paris, Constantin Brâncuşi, ucenic al sculptorului August Rodin, a hotărât să părăsească atelierul acestuia, rostind celebrele cuvinte: „Sub umbra unui stejar nu poate crește decât iarbă”. Tot din acel an, Brâncuși a renunțat la modelajul tradițional, lucrând direct în piatră.
La 27 martie 1918 a avut loc unirea Republicii Democratice Moldoveneşti (Basarabia) cu România, prin decizia Sfatului Țării. Republica Democratică Moldovenească a fost un stat efemer a cărui autonomie față de Imperiul Rus a fost proclamată la 2 decembrie 1917 de către Sfatul Ţării din Basarabia, organ reprezentativ al populației din regiune, ales în octombrie-noiembrie 1917, odată cu începuturile Revoluţiei ruseşti din februarie a aceluiași an și cu dezintegrarea puterii politice din Imperiul Rus. Inițial, Republica Democratică Moldovenească a fost declarată parte a unei viitoare Rusii federale, dar la 24 ianuarie 1918 și-a proclamat independența. În Declarația Sfatului Țării din 2 decembrie 1917 se menționează textual: „Basarabia, sprijinindu-se pe trecutul său istoric, se declară de azi înainte Republică Democratică Moldovenească, care va intra în alcătuirea republicii federative democratice rusești, ca părtaș cu aceleași drepturi”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com