La 28 aprilie 1502 se încheie traducerea în limba germană a Letopisețului slavon al domniei lui Ștefan cel Mare, cunoscut și cu titlurile „Cronica moldo-germană”, „Cronica lui Ștefan cel Mare”. Legendarul și viteazul domnitor urma să stea pe tronul Moldovei încă doi ani…
Cronica începe cu descrierea evenimentelor din 1457, an în care Ştefan cel Mare ocupă scaunul domnesc al Moldovei. Urmează o prezentare cronologică a războaielor purtate de Ştefan. Printre evenimentele prezentate se numără: campania împotriva secuilor, cucerirea cetăţii Chilia, luptele de la Vaslui şi Valea Albă, confruntările cu ungurii, precum şi luptele dintre moldoveni şi armata Ţării Româneşti. Scrisă la curtea lui Ștefan cel Mare, cronica redă evenimentele domniei acestuia cuprinse între anii 1457 și 1499. Este cea mai veche dintre scrierile istorice din Moldova, păstrate până azi.
Cronica moldo-germană, scrisă în germana medievală, având un titlu în limba latină – „Cronica breviter scripta Stephani dei gratia voyvoda Terrarum Moldannensium necnon Vlachyensium” („Cronică scrisă pe scurt a lui Ștefan, din mila lui Dumnezeu, voievod al Țârilor Moldovei şi Valahiei”) și, înainte de titlu, însemnarea datei când a fost scrisă 28 aprilie 1502. Aceasta este, desigur, data copierii. Cronica oferă și multe știri pe care nu le găsim în variantele interne ale Cronicii lui Stefan cel Mare. Ea vorbește, de exemplu, despre un ostaș pe nume Purice, evocat și de Ion Neculce în „O samă de cuvinte”; pune în lumină nouă figura lui Ștefan, forța extraordinară a caracterului său, geniul militar; conține înșirarea numelor oștenilor căzuți pentru țară, fapt care impresionează. În același timp, cronica prezintă puține detalii despre viața domnitorului, accentul fiind pus pe activitatea lui militară.
Din cronică nu lipsește portretul lui Ștefan cel Mare, mai ales acțiunile pline de cruzime ale acestuia, pe care autorul le consideră fapte vitejești. Deși laconice, relatările conturează o imagine sugestivă a domnitorului. Interesant este şi faptul că în paginile cronicii nu există nici o referire la contribuția lui Ștefan la domeniul bisericesc, motiv pentru care cronica are o caracteristică laică.
„Cronica moldo-germană” a fost descoperită de profesorul universitar Olgierd Górka de la Universitatea din Lvov, cercetând Arhivele Bibliotecii de Stat din München. Tot Gorka va publica acest manuscris la Cracovia, în 1931. În România „Cronica moldo-germană” a fost publicată de I. Irimia Chițimia, în 1942, apoi de I. Bogdan și de P. P. Panaitescu.
S-a pus problema cum a ajuns cronica internă a Moldovei în Germania, ca să fie posibilă copierea. Istoricul literar Ștefan Ciobanu susține că letopisețul moldovenesc se pare că a fost dus de o solie (1501) trimisă la doctorul Hartman Schedel, pe vremea când Ștefan era bolnav de diabet și resimțea efectele rănii primite la Chilia. Doctorul era preocupat de istoria țărilor din Est și chiar publicase o carte în care vorbea și de Valahia. H. Schedel, medic, umanist şi istoric german, a copiat cronica pusă la dispoziție de solia moldovenească, traducând-o. Lectura acestor pagini relevă absența preocupărilor artistice, având doar funcționalitate politică sau diplomatică.
La 28 aprilie 1653 se termină domnia lui Gheorghe Ştefan în Moldova. Următoarele luni (aprilie-octombrie 1653) scaunul domnesc din Iaşi a fost activ disputat între Vasile Lupu şi boierul Gheorghiţă, logofătul acestuia. Desfăşurarea evenimentelor din Polonia vecină, legate de insurecţia oştii zaporojene, de rând cu alte evenimente ce vizau atât Ţara Moldovei, cât şi Imperiul Otoman, i-au determinat pe otomani să-l recunoască ca domn pe logofătul rebel şi nu pe acel voievod, care i-a servit aproape două decenii – pe Vasile Lupu.
La 28 aprilie 1908 s-a înfiinţat la Bucureşti Societatea Scriitorilor Români, sub preşedinţia lui Cincinat Pavelescu. La adunarea generală din anul următor a fost ales preşedinte Mihail Sadoveanu.
La 28 aprilie 1969 Charles de Gaulle demisionează din funcția de preşedinte al Franţei. Charles de Gaulle (1890-1970) a fost un general și un politician francez. În 1940 a devenit șef al guvernului francez din exil la Londra, iar în 1945 a fost ales prim-ministru de către francez. În 1958 a fost ales preşedinte al Franţei, post pe care l-a păstrat și după alegerile din 1965. La 28 aprilie 1969 de Gaulle a demisionat din funcția de președintele al Statului. Într-un referendum organizat la 27 aprilie 1969, privind transferul unor puteri către regiuni și transformarea Senatului, de Gaulle propunea introducerea reprezentanților organizațiilor profesionale și sindicale în sânul consiliilor regionale. Punând în balanță toată greutatea sa în soarta acestui referendum, a anunțat în avans intenția de a demisiona în cazul în care răspunsul majoritar va fi „nu”. Tabăra celor opuși propunerilor din referendum, căreia i s-a raliat și Valery Giscard d’Estaing, a obținut 52,41 la sută din voturi. La câteva minute după miezul nopții, la 28 aprilie 1969, un comunicat laconic anunța: „Încetez să exercit funcțiile mele de președinte al Republicii. Această decizie intră în vigoare astăzi la amiază”.
La 28 aprilie 2001 milionarul american Dennis Tito a devenit primul om care a plecat în spațiu ca turist. Dennis Tito (născut la 8 august 1940, Queens, New York) este un multimilionar american, care și-a câștigat și statutul de celebritate prin faptul că a devenit primul turist spațial. Tito s-a alăturat echipajului navetei Sojuz TM-32 și, timp de 7 zile, 22 de ore și 4 minute a rămas cu ei pe orbită. Pentru această călătorie a sa, Tito, a achitat suma de 20 de milioane de dolari americani.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com