La 28 februarie 1785 au fost executaţi prin tragere pe roată conducătorii răscoalei ţărăneşti din Transilvania de la 1784 Horia şi Cloşca. Cel de-al treilea conducător, Crişan, la 13 februarie 1785 s-a spânzurat în închisoare cu nojiţele de la opinci. La execuţia lui Horia şi Cloşca au fost aduşi cu forţa până la 3 mii de iobagi români: câte trei tineri şi trei bătrâni din peste 400 de sate, unde s-au desfăşurat principalele evenimente ale răscoalei.
La 28 februarie 1945 Primul ministru al României, generalul Nicolae Rădescu, sub presiunea sovieticilor care ocupaseră ţara, își prezintă demisia după numai două luni de guvernare. Nicolae Rădescu (1874-1953) a fost un militar de carieră (general de corp de armată adjutant) și om politic, ultimul prim-ministru al unui guvern român liber înainte de instaurarea regimului comunist în România. În timpul mandatului său de președinte al Consiliului de Miniștri (6 decembrie 1944–28 februarie 1945) a fost confruntat cu agitațiile cauzate de comuniștii români, care erau într-un proces de acaparare a puterii politice, fiind sprijiniți de armata roșie. În urma crizei politice declanșate de PCR în februarie 1945 și a ultimatumului dat de trimisul Moscovei, Andrei Vîșinski, regele Mihai a fost nevoit să accepte demisia lui Rădescu, numindu-l în cele din urmă pe Petru Groza prim-ministru. Nicolae Rădescu a scăpat de închisoare numai datorită faptului că s-a refugiat în legația Marii Britanii din București, reușind la 15 iunie 1946 să părăsească țara clandestin. În străinătate a condus Comitetul Naţional Român, o organizație menită să reprezinte interesele poporului român în lumea liberă. A murit la New York în 1953, fiind reînhumat în România cu onoruri, în anul 2000.
La 28 februarie 1953 savanții James D. Watson și Francis Crick descoperă structura chimică a ADN-ului. Anunțul formal s-a realizat la 25 aprilie, în numărul din aprilie al revistei „Nature”. ADN este prescurtarea de la acidul dezoxiribonucleic, format din molecule organice dintre cele mai complexe. Substanța se găsește în fiecare celulă a ființelor vii și este esențială pentru identitatea oricărui organism, de la Euglena viridis, mica ființă unicelulară aflată la granița dintre plante și animale, și până la Homo sapiens, omul contemporan.
La 28 februarie 1958 s-a născut artista poporului din Ucraina, Lilia Sandulesa. Părinţii i-au dat nume de floare, fără să bănuiască că fiica lor va fi artistă şi spectatorii recunoscători îi vor dărui mari buchete de flori. În unele cântece interpreta chiar proslăveşte florile: „Narcisele albe”, „Iar teii înfloresc”… Harul muzical al Liliei Sandulesa a fost observat când ea era încă elevă. Părinţii nu luau acest lucru în serios, spre deosebire de bunica, ea învăţând-o cântece populare româneşti. Lilia deseori mergea cu bunica la piaţa din Cernăuţi pentru a vinde legume din grădina lor. Piaţa era chiar lângă Filarmonică şi într-o bună zi ele au văzut acolo afişa Sofiei Rotaru, consăteana sa „Bunico, i-a spus Lilia, cândva aici va fi şi afişa cu numele meu”. Aşa s-a şi întâmplat. Părinţii nu luau în serios profesia de artistă şi erau împotrivă ca fiica lor Lilia să susţină examenele de admitere la Liceul de muzică din Cernăuţi. Ea le-a spus ferm: „Dacă nu voi susţine examenele, o să procedez aşa cum doriţi, iar dacă voi susţine – voi trăi aşa cum eu consider”. Lilia Sandulesa a urmat Liceul de muzică, concomitent evoluând cu Ansamblul vocal-instrumental de la Casa de cultură din Noua Suliţă. În primăvara anului 1977 Lilia Sandulesa devine laureată a Festivalului republican al artiştilor amatori, interpretând cântecul din repertoriul consătenei sale Sofia Rotaru, pe atunci vestită în întreaga Uniune Sovietică, „Fiecare destin îşi are primăvara sa”. Şi în destinul tinerei Lilia Sandulesa a sosit o adevărată primăvară. Ea este angajată la Filarmonica din Cernăuţi, în calitate de solistă a Ansamblului vocal-instrumental „Apă vie”, care abia a fost format. Însă, calea de creaţie a artistului nu este presărată cu flori. A fost ea complicată şi pentru Lilia Sandulesa, care de la Cernăuţi s-a transferat la Luţk, în Ansamblul „Sviteaz” al lui Vasyl Zinkevyci. Apoi a căutat să se afirme la Music-hall-ul din Kiev, la Teatrul „Etiud”. Timp de zece ani a evoluat în duet cu Ivo Bobul, şi el bucovinean, lansând multe cântece îndrăgite şi astăzi de melomanii din Ucraina, şi nu numai.
În ziua de 28 februarie a anului 2006 a decedat Oleksandr Şalimov, chirurg şi savant ucrainean, medic cu renume mondial. Oleksandr Şalimov (1918-2006) a parcurs calea de la medic al unui spital raional până la director al Institutului de chirurgie şi transplantare al Academiei de Ştiinţe Medicale a Ucrainei. A fost considerat unul dintre fondatorii chirurgiei ucrainene. În cei 60 de ani de activitate în domeniul ocrotirii sănătăţii, Oleksandr Şalimov a operat circa 40 mii de bolnavi. El a fost primul care a transplantat pancreasul unui pacient cu diabet zaharat. Sub conducerea lui în Ucraina a fost efectuată prima operaţie de transplantare a inimii. În anul 1998, la propunerea UNESCO, Oleksandr Şalimov a fost numit Omul planetei.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com