La 29 august 1916 Bucureștiul devine a treia capitală europeană (după Paris și Londra) care a fost bombardată de aviația germană în Primul Război Mondial. Zeppelinul LZ101 a primit ordin să execute un atac de noapte asupra Bucureștiului. La o oră după miezul nopții bateriile antiaeriene ale orașului au deschis focul fără să poată atinge dirijabilul care survola la 3000 de metri.
La 29 august 1936, în urma presiunilor cercurilor guvernamentale din Germania şi Italia, Nicolae Titulescu este înlăturat de la conducerea Ministerului de Externe, în urma unei reorganizări a Guvernului României. Nicolae Titulescu (1882-1941) a fost diplomat, jurist, profesor universitar și om politic român, în repetate rânduri ministru al afacerilor externe, ministru plenipotențiar, fost președinte al Ligii Naţiunilor și membru titular (din 1935) al Academiei Române. Titulescu și-a bazat întreaga activitate pe problemele majore, fundamentale, ale politicii externe a României. După instaurarea nazismului în Germania, dându-și seama de pericolul pe care-l reprezenta acesta pentru România (ca și pentru alte state europene), Titulescu a depus o vie activitate în direcția întăririi colaborării internaţionale, în interesul păcii și securității europene. Pe această linie politică, Titulescu a semnat la Londra, în 1933, în numele guvernului României, convențiile: împotriva agresorului și a depus eforturi remarcabile pentru încheierea în 1921 a Micii Înțelegeri; pentru încheierea în 1934 a Înțelegerii Balcanice (pacte regionale în care vedea o pavăză împotriva agresiunii din partea statelor revizioniste). Pe data de 29 august 1936 regele Carol al II-lea, aliniindu-se presiunilor guvernului și a anturajului său pro-german, dar și ca urmare a presiunilor externe, îl îndepărtează din toate funcțiile oficiale și îl obligă să se exileze. Stabilit la început în Elveţia, apoi în Franţa, Nicolae Titulescu a propagat chiar și în exil, prin conferințe și articole de ziare, ideea prezervării păcii, anticipând pericolul unui nou război.
La 29 august 1939 s-a născut în Cuciurul Mare, sat de lângă Cernăuţi, pictorul român Radu Bercea. În timpul regimul comunist, în perioada 1959-1964 a fost condamnat politic pentru convingerile sale pro-democratice. În timpul detenţiei sale în lagărele de exterminare, a cunoscut o serie de mari personalităţi ale intelectualităţii române, precum Alexandru Paleologu, academicianul Alexandru Zub, poetul Alexandru Ivasiuc, arhitectul Craşoveanu. A fost amnistiat prin decretul din primăvara anului 1964, impus de organismele internaţionale ale Dreptului Omului şi ONU.
La 29 august 1945 a încetat din viaţă marele actor, umorist şi cupletist român Constantin Tănase (născut la 5 iulie 1880). Moartea i s-a tras din încăpăţânarea de a spune lucrurilor pe nume. După un an de la invazia ruşilor, Constantin Tănase încă mai juca pe scenele bucureştene si pentru că „eliberatorii” jefuiau oamenii în plină stradă, ziua în amiaza mare, somând victimele: „Davai ceas!” (dă-mi ceasul), într-unul din spectacolele sale, a satirizat fărădelegile hoardelor năvălitoare şi obsesia lor pentru ceasuri de orice fel. După mai multe reprezentații a fost arestat, amenințat cu moartea, și i s-a ordonat să nu mai joace acea piesa, însă Tănase nu era ușor de intimidat. La următorul spectacol a apărut pe scenă într-un pardesiu imens, cu mâinile „bandajate” cu ceasuri de mâna. Spectatorii l-au aplaudat frenetic la apariție, deși actorul nu a scos nici un cuvânt. Apoi și-a deschis pardesiul, scoțând la iveală un imens ceas cu pendulă. Arătând către acesta, a spus doar: „El tic, eu tac, el tic, eu tac”. Două zile mai târziu marele actor era mort… A rămas în conştiinţa publicului ca fondator al teatrului de revistă românesc (Teatrul “Cărăbuş”, înfiinţat în 1919), unde a obţinut succese răsunătoare ca autor şi interpret de cuplete incisive. A fost unul dintre primii comedieni români de film – „Visul lui Tănase”.
La 29 august 2007, la Mănăstirea Secu din județul Neamț, a avut loc canonizarea Mitropolitului Varlaam al Moldovei, la 350 de ani de la moartea sa. Sfântul Ierarh Varlaam (1585-1657) a fost mitropolit al Moldovei în perioada 1632-1653. A avut merite mari în istoria spiritualității românești și ortodoxiei. Este considerat unul dintre întemeietorii limbii române literare. A tradus și a scris mai multe lucrări de spiritualitate. La propunerea Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a înscris în rândul sfinţilor din calendar pe învăţatul Mitropolit Varlaam al Moldovei, cu zi de pomenire la 30 august. Mitropolitul Varlaam s-a născut în jurul anului 1580, dintr-o familie de răzeși din Bolotești, Putna. Numele său de mirean a fost Vasile Moțoc. De tânăr și-a îndreptat pașii spre Schitul Zosim de pe valea râului Secu, unde a învățat carte, și-a dezvoltat talentul de vorbitor și scriitor și a însușit limbile slavonă, latină și greacă. Pe locul schitului, vornicul Nestor Ureche și soția sa Mitrofana au ctitorit, în 1602, Mănăstirea Secu, în care a început să funcționeze și o școală. Tânărul Vasile Moțoc a intrat în obștea noii mănăstiri, unde a fost călugărit cu numele de Varlaam. Fiind bun povățuitor, ajunge pe treptele ecleziastice cele mai înalte, devenind egumen al mănăstirii. În 1628, ca urmare a faptului că era sfetnic de încredere al domnitorului Miron Barnovschi, a fost trimis într-o misiune ecumenică la Moscova și Kiev. Întors în țară, primește vestea morții Mitropolitului Anastasie Crimca (1629) și pe cea a înlăturării domnitorului Miron Barnovschi, ceea ce îl determină să se retragă la Mănăstirea Secu.
În anul 1632, în timpul domniei Voievodului Alexandru Iliaș, Arhimandritul Varlaam a fost chemat la Iași și numit în fruntea Mitropoliei Moldovei în locul Mitropolitului decedat Atanasie (1629-1632). Ca nou mitropolit, Varlaam reușește să aibă multe realizări, bazându-se pe sprijinul domnitorului Vasile Lupu. Susținut și de Mitropolitul Petru Movilă al Kievului, Mitropolitul Varlaam reușește chiar înființarea primei tipografii românești din Moldova, în anul 1640, pe care a instalat-o la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași. De asemenea, în 1645 a convocat un sinod al ierarhilor din Moldova și Țara Românească, cunoscut ca Sinodul de la Iași.
În 1639 Varlaam figurează printre cei 3 candidaţi la funcţia de Patriarh al Constantinopolului, fapt ce demonstrează înalta sa pondere în lumea ortodoxă. „Cazania” lui Varlaam („Cartea românească de învățătură”) este cea mai relevantă lucrare a sa pe care o finalizează în 1637. Ea conține primele versuri în limba română, întitulate „Stihuri în stema domniei Moldovei“. Reuşeşte să o tipărească abia în 1643 la Iaşi, la „tiparul domnesc“. „Cartea românească de învăţătură” („Cazania”) a Mitropolitului Moldovei Varlaam, opera sa de vârf, este apreciată drept capodoperă a literaturii române din prima jumătate a secolului al XVII-lea.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com