La 3 august 1492, Cristofor Columb a pornit în prima sa călătorie spre vest din portul spaniol Palos de la Frontera. Expediţia se va încheia la 15 martie 1493. Columb plecă cu navele Santa Maria – de aproximativ 30 metri lungime care era sub comanda sa, Pinta și Nina – două caravele mici de aproximativ 15 m lungime. Este ales pentru traversarea oceanului drumul alizeelor. La 12 octombrie 1492, la ora 2 noaptea, Rodrigo de Triana – un marinar de pe Pinta zărește pământul, descoperind astfel Lumea Nouă (America). Sunt descoperite insulele Santa Maria Conception, Fernandina, Isabella, Juna, Bohio-Española. Pe 15 martie 1493 Columb revine triumfător în Spania.
La 3 (16) august 1865, la Storojineț s-a născut Iancu Flondor, eminent om politic din Bucovina. Boierul de la Storojineţ, Iancu Flondor, primise titlul de cavaler de Flondor pe linie habsburgică, dar se trăgea din boierii de Albota de la Curtea lui Ştefan cel Mare. În Imperiul Habsburgic, ţinta politică a lui Iancu Flondor a fost ca limba română să fie vorbită nu numai în şcoli, ci şi în administraţie. Exemplul său inspiră astăzi comunitatea românilor care îşi apără drepturile de a învăţa în limba maternă.
În perioada Primului război mondial Iancu Flondor și-a pierdut, în urma unui incendiu, conacul și întregul utilaj agricol. El a intervenit pe lângă comandantul rus, generalul Alexei Brusilov, în interesul populației bucovinene, lipsită de alimentele de bază și de posibilitatea de a se aproviziona și mereu amenințată cu deportări și cu rechiziții ale bunurilor. În anul 1917 Iancu Flondor a fost acuzat de către guvernul austriac de înaltă trădare și a scăpat cu viață numai datorită intervenției parlamentarilor români din Viena.
În primăvara și vara anului 1918 a fost primar la Storojineț. În toamna anului 1918 Iancu Flondor revine în fruntea mișcării de eliberare națională a românilor din Bucovina și cere guvernatorului austriac conte Joseph Etzdorf să predea românilor prerogativele puterii. La 14/27 octombrie 1918 a fost convocată o adunare a românilor din Bucovina, care votează unirea provinciei cu Regatul României. Tot atunci este format un Consiliu Naţional și un organ cu caracter de guvern numit Consiliul Secretarilor de Stat, format din 14 secretari de stat. Guvernul provizoriu avea un Comitet Executiv, al cărui preşedinte a fost ales Iancu Flondor. La 15/28 noiembrie are loc Congresul General al Bucovinei, întrunit la Cernăuți, unde Iancu Flondor le spune celor prezenți că „o iobăgie națională de aproape un secol și jumătate, pe cât de dureroasă, pe atâta de rușinoasă, e pe sfârșite. Poporul român din Bucovina este pe cale de a sparge și de a lepăda lanțul care i-a ferecat sufletul”. Congresul hotărăște „unirea necondiționată și pe vecie” a Bucovinei cu România.
După Unire, Bucovina primește doi miniștri în guvernul condus de Ion I.C. Brătianu, unul la Cernăuți (Iancu Flondor) și unul la București (Ion Nistor). Iancu Flondor a fost ministru pentru Bucovina în perioada decembrie 1918-aprilie 1919, inițiind mai multe legi, pe care le-a redactat și le-a propus guvernului de la București. Este vorba despre un proiect de lege referitor la alegerea deputaților și senatorilor care să reprezinte Bucovina în Parlamentul României, un proiect de lege referitor la administrarea Fondului religionar ortodox al Bucovinei, dar și de alte proiecte. El a demisionat în urma unui conflict cu Ion Nistor.
S-a retras din viața politică și ultimii ani ai vieții i-a petrecut la conacul său din Storojineț, fiind bolnav. În ziua dinaintea morții, pe 18 octombrie 1924, Iancu Flondor s-a simțit bine, iar seara i-a spus cumnatului său, Octavian Zotta, care a venit să-l viziteze: „Am să dorm bine în noaptea aceasta”. A doua zi, pe la ora 11.30, servitorul observând că nu este chemat de stăpânul său, a intrat în cameră și l-a găsit mort în pat, „în o expresie liniștită”. A fost înmormântat în cripta familiei Flondor de la Storojineț.
În decursul întregii sale vieți Iancu Flondor a dat dovadă de onestitate și patriotism sincer. De asemenea, și-a sacrificat și o parte a averii sale în sprijinul cauzei românilor din Bucovina: la el apelau adesea persoane care cereau ajutor financiar pentru diverse publicații, asociații sau comunități locale românești. Tot lui îi solicitau sprijin bănesc studenți și profesori români din Bucovina, aflați în dificultate.
La 3 august 1889 a încetat din viaţă poeta Veronica Micle, cunoscută în special datorită iubirii care a legat-o de Mihai Eminescu. Veronica Micle, născută Ana Câmpeanu (1850-1889) a fost o poetă română. A publicat poezii, nuvele și traduceri în revistele vremii și un volum de poezii. Unele poezii de Veronica Micle au fost traduse în ucraineană de poeta cernăuțeană Tamara Severniuk. Ele au fost incluse în recentul volum de poezii al Tamarei Severniuk – „Jarul bucuriei și tristeții” (Cernăuți, „Druk Art”, 2023).
La 3 august 1935, în satul Volontiri (azi raionul Ștefan Vodă, Republica Moldova) s-a născut primadona Operei Naționale din Republica Moldova – Maria Bieșu. Cântăreaţă de operă prin excelenţă, Maria Bieşu (1935-2012) a fost artistă a poporului, Laureată a premiilor de stat, profesor universitar, academician, „Doctor Honoris-Causa” , Cavaler al „Ordinului Republicii” și deţinătoarea Ordinului Naţional „Steaua României”. Maria Bieșu a interpretat numeroase roluri memorabile: Floria Tosca, Cio-Cio-san, Norma, Aurelia, Olga, Natalia, Ruxanda, Iolanta, Cuma, etc. – personaje din opere renumite, cu tematici variate. La fel de importantă este şi activitatea concertistică a Mariei Bieşu, în care se produce cu creaţii de cameră. În acest domeniu de activitate, Maria Bieşu s-a remarcat prin simţul fin al stilului, lucrul minuţios cu textul muzical şi cel poetic, profunzimea redării conţinutului, plinătatea emoţională şi sinceritatea interpretării.
Devine președinte al Uniunii Muzicienilor din Republica Moldova din 1987 și Vicepreședinte al Uniunii Mondiale a Muzicienilor din Moscova din 1992. Elena Vdovina, muzicolog din Republica Moldova, afirmă că „vocea Mariei Bieșu impresionează până în adâncul sufletului prin timbrul ei irepetabil, pătruns de frumusețe, căldură și prospețime. Ea te cucerește prin neobișnuita eleganță a vocalismelor, prin tehnica filigranată”. Maria Bieşu a evoluat şi la Cernăuţi.
La 3 august 1987 a decedat Ivan Mykolaiciuk, vestit actor ucrainean, regizor de film, scenarist, personalitate proeminentă a artei cinematografice ucrainene din secolul al XX-lea. Ilustrul regizor Serghei Paradjanov a spus despre Ivan Mykolaiciuk că „nu cunoaşte un alt geniu popular naţional mai mare. Până la el a fost Dovjenko”. Ivan Mykolaiciuk s-a născut în anul 1941, în satul bucovinean Ciortoria. Casa sa părintească a fost transformată în muzeu. Activând la Studioul „O. Dovjenko” din capitala Ucrainei, Ivan Mykolaiciuk s-a filmat în „Umbrele strămoşilor uitaţi”, „Visul”, „Pasărea albă cu semn negru”, filme apreciate la festivalurile internaţionale. A plecat din viaţă la vârsta de 47 de ani, rămânându-i nerealizate o mulţime de planuri de creaţie.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com