Anul 1886. S-a născut Tit Simedrea, cleric ortodox român, istoric, mitropolit al Bucovinei. Tit Simedrea (1886-1971) a fost un ierarh devotat lui Hristos şi un bun cărturar. A îndeplinit funcţia de director al Institutului Biblic, rector al Academiei de Muzică Religioasă, fiind preşedinte al mai multor asociaţii misionare din epocă. Episcopul Tit a reprezentat Biserica Ortodoxă Română în cadrul mai multor evenimente ecumenice şi panortodoxe, desfăşurate la Lausanne (1927), Constantinopol şi Sofia (1928), Muntele Athos (1930), Oxford (1937). În anul 1935 vlădica Tit a fost ales titular al Episcopiei Hotinului (având Centrul eparhial în oraşul Bălţi, aflat în Basarabia). În iulie 1940 a fost numit locotenent de mitropolit al Bucovinei, cu reşedinţa la Cernăuţi, iar instalarea ca mitropolit canonic s-a făcut abia pe 25 martie 1941, la Suceava. Momentul primirii cârjei pentru păstorirea Bucovinei, era unul foarte dificil, deoarece în iunie 1940 sovieticii au invadat şi ocupat Basarabia, nordul Bucovinei (inclusiv Cernăuţii) şi ţinutul Herţa. Abia după ce în 1941 armata română a reinstaurat administraţia românească, mitropolitul Tit a putut să-i cheme înapoi la posturi pe preoţii evacuaţi. Între 1941 şi 1944 a avut loc o amplă campanie de ajutorare a teritoriilor recuperate de la bolşevici, susţinută şi de alţi ierarhi români. Acesteia i se adaugă şi faptul că mitropolitul Tit s-a străduit să facă din Mănăstirea Putna un puternic centru misionar, ceea ce justifică scrisorile sale din 1942 adresate Ministerului Instrucţiunii şi Cultelor.
Recunoscut ca om blând, paşnic şi neagonisitor, mitropolitul s-a bucurat de o mare apreciere din partea clericilor şi credincioşilor pe care îi păstorea. Se ştie că a intervenit la autoritatea de stat pentru oprirea deportării evreilor din Cernăuţi în lagărele din Transnistria. Anul 1944 a adus cu sine o mare tragedie: invazia ruşilor în Basarabia şi Bucovina; urmarea acestui fapt a fost evacuarea (în luna martie 1944) cu tot Centrul eparhial la Suceava. Obosit de războaie şi bejenie, pe 31 ianuarie 1945, mitropolitul Tit şi-a depus demisia din postul de întâistătător al Bucovinei, ciopârţită de ocupanţi, şi s-a întors la Bucureşti. Aici s-a alăturat lui Sandu Tudor şi profesorului Alexandru Mironescu pentru fondarea mişcării de reînnoire isihastă „Rugul Aprins». Până în 1948 fostul mitropolit a activat ca preşedinte al Comitetului tehnic de pe lângă Institutul Biblic (la editură şi tipografie), dar şi ca vicepreşedinte al Comisiei de pictură bisericească. Chiar dacă s-a pensionat în 1956, la vârsta de 70 de ani, mitropolitul nu a ieşit din viaţa Bisericii. A plecat la cele veşnice în anul 1971.
Anul 1943. Mitropolitul Serghei a fost ales cu acordul lui Stalin în funcția de patriarh al Moscovei și al întregii Rusii, cu scopul de a-i mobiliza pe credincioși în războiul contra Germaniei.
Anul 1985. Într-un lagăr cu regim sever din regiunea Perm, Federaţia Rusă, a decedat poetul ucrainean, Vasyl Stus. S-a născut Vasyl Stus în anul 1938, în regiunea Vinnyţia. Şi-a făcut studiile la Institutul pedagogic din Doneţk. În 1963 devine aspirant la Institutul de literatură „T. Şevcenko” al Academiei de Ştiinţe a RSSU. În septembrie 1965, în timpul premierei filmului lui Serghei Paradjanov „Umbrele strămoşilor uitaţi” la Cinematograful „Ucraina” din Kiev, Vasyl Stus, împreună cu alţi intelectuali ucraineni, a chemat conducerea de partid şi populaţia din capitală să condamne arestările în rândurile intelectualităţii ucrainene, acesta fiind primul protest politic al opiniei publice în legătură cu represiunile politice în masă în Uniunea Sovietică din perioada postbelică. Vasyl Stus a fost exclus de la aspirantură, iar în 1972 – arestat. A fost pus în libertate în 1979, apoi iarăşi arestat în mai 1980. A fost condamnat la 10 ani de munci corecţionale şi la 5 ani de exil. A decedat în închisoare în 1985. A fost înmormântat în cimitirul de pe teritoriul lagărului, iar în 1989 – reînhumat în cimitirul central din Kiev. Creaţia lui Vasyl Stus atestă că el a fost un poet de talie europeană.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com