La 6 octombrie 1408, într-un hrisov al domnitorului Moldovei, Alexandru cel Bun, a fost atestat documentar pentru prima dată oraşul Iaşi. În 1564 domnitorul Alexandru Lăpuşneanu a mutat aici capitala Moldovei de la Suceava. Între 1565 şi 1859, oraşul a fost capitala Moldovei, apoi, între 1859 şi 1862, atât Iaşi cât şi Bucureşti au fost capitalele de facto ale Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei. În 1862, când uniunea celor două principate a devenit deplină sub numele de România, capitala ţării a fost stabilită la Bucureşti.
În secolul al XIV-lea, momentul istoric al apariţiei Ţării Moldovei, Iaşul era situat în centrul ei. Atestarea documentară a fost într-un act al lui Alexandru cel Bun şi pe o piatră, datată 1396, aflată în prezent în incinta Bisericii Armene. Iaşul a cunoscut o intensă dezvoltare, în special după cea de-a doua jumătate a secolului al XVI-lea, când a devenit capitala Moldovei. Viaţa spirituală creştină a înflorit odată cu meşteşugurile şi comerţul. Au fost construite multe lăcaşe de cult – 69 de biserici şi mănăstiri – care au devenit importante obiective culturale, deoarece constituie un patrimoniu inestimabil. Cu toate acestea, în secolul al XVI-lea, atunci când a devenit capitala unui principat de trei ori mai mare decât cel al Belgiei, Iaşul era un oraş mic în comparaţie cu cel din ziua de azi. Abia între secolele XVII-XVIII, Iaşul a cunoscut o perioadă înfloritoare – cea a domniei lui Vasile Lupu şi chiar cele ale domnilor fanarioţi.
Deşi a fost adeseori mistuit de flăcări şi de ciumă, Iaşul, aflat în apropierea Poloniei, a fost puternic influenţat de principiile Revoluţiei franceze. Încă din perioada premergătoare Revoluţiei din 1848, oraşul a devenit leagănul ideologiei naţionale. Sfârşitul epocii medievale şi începuturile celei moderne avea să culmineze cu mişcările revoluţionare de la 1848, precedate şi pregătite de Gheorghe Asachi şi generaţia sa. Iaşul avea, de asemenea, marele merit de a fi iniţiatorul Revoluţiei de la 1848, care s-a extins ulterior pe întreg teritoriul romanesc. Toate aceste evenimente au pavat calea spre perioada marilor clasici români, care au fondat Societatea culturală „Junimea”. Mari personalităţi ale României moderne, cum ar fi Eminescu, Maiorescu, Creangă, Caragiale, Conta, Slavici, Xenopol, Lambrior, Phillippide, P. P. Carp, Theodor Rosetti, T. Burada, N. Culianu, P. Poni şi alţii, şi-au perfecţionat discursurile în cadrul „Junimii”. Timpul dintre cele două războaie mondiale reprezintă un alt vârf al dezvoltării culturale şi literare a Iaşului, oraşul marilor destine.
La 6 octombrie 1595 Mihai Viteazul începe asediul localităţii Târgovişte din Muntenia, silind oştirea otomana să se retragă. După două zile de bombardamente, localitatea este recucerită de Mihai Viteazul, cu sprijinul forţelor unite ale principelui transilvănean Sigismund Bathory, al arhiducelui austriac Maximilian, al domnului Moldovei, Ştefan Răzvan, şi al marelui duce de Toscana.
La 6 octombrie 1648, după ce a învins armata poloneză în bătălia de lângă Pyliavka, oastea ucraineană sub conducerea lui Bogdan Hmelniţki a asediat Lvovul. Victoriile lui Hmelniţki, repurtate la Jovti Vody, Korsun şi Piliavka, au dat un imbold răscoalei general ucrainene, în timpul căreia Reci Pospolita a pierdut controlul asupra pământurilor etnice ucrainene, ele stând la baza formării statului căzăcesc în frunte cu hatmanul.
La 6 octombrie 1902 s-a născut filosoful, eseistul, economistul şi omul politic român, Petre Ţuţea. A fost supranumit un Socrate român, datorită preocupărilor filosofice şi rolului educativ pe care l-a asumat prin exemplul său personal în orice circumstanţe, chiar şi în închisoare. Din cauza persecuţiei a publicat foarte puţin înainte de 1989, însă imediat după prăbuşirea regimului comunist scrierile şi interviurile sale au început să fie difuzate. S-a bucurat de prietenia lui Emil Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Constantin Noica. A fost preocupat de filosofia religioasă creştin-ortodoxă („Bătrâneţea şi alte texte”, „Tratat de economie politică”, „Comentarii la Platon”, „Reflecţii religioase asupra culturii”, „Filosofia nuanţelor”, „Introducere mistică în filosofia modernă”. A decedat la 31 decembrie 1991.
La 6 octombrie 1918 a fost adoptata Declaraţia de la Iaşi a „Comitetului naţional al românilor emigraţi din Austro-Ungaria”, în care se contesta monarhiei habsburgice dreptul de a se ocupa de soarta românilor din Austro-Ungaria şi se cerea ca întreg teritoriul locuit de români să fie eliberat şi unit cu România.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com