La 7 februarie 1510 s-a încheiat, la Iași, tratatul de pace între domnul Moldovei, Bogdan al III-lea și regele Poloniei, Sigismund I cel Bătrân. Bogdan III, poreclit „Chiorul” sau „cel Orb” (1479-1517) a domnit în Moldova din 1504 până în 1517. Ca fiu al lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, Bogdan a dus mai departe moştenirea lăsată de ilustrul său părinte, chiar dacă domnia sa a fost una zbuciumată şi nu foarte lungă. Când Ştefan Vodă a trecut la cele veşnice, Bogdan avea 25 de ani. Cronicarul Grigore Ureche l-a numit pe Bogdan al III-lea „cel Orb şi Grozav”, bazându-se pe unele scrieri ale cronicarilor poloni. Supranumele de „cel orb” i s-a tras, se spune, de la pierderea unui ochi într-o bătălie purtată în Codrii Cosminului, la 1497, când armata lui Ştefan cel Mare a obţinut o strălucită victorie contra „Federaţiei celor două Naţiuni” (regatul polonez şi ducatul lituanian). Chiar dacă a trebuit să plătească un tribut de două ori mai mare către Imperiul Otoman – comparativ cu suma pe care o plătise Ştefan, tatăl său – important este că Bogdan al III-lea „cel Orb” a reuşit să păstreze independenţa Ţării Moldovei.
La 7 februarie 1777 s-a născut la Goleşti, judeţul Argeș, Dinicu Golescu (Constantin Golescu), cărturar şi memorialist român. A fost fiul marelui ban din Țara Românească Radu Golescu și al Zoiței Florescu. În anul 1826 Dinicu Golescu a înfiinţat, pe moşia sa din Goleşti, o şcoală în care puteau învăţa gratuit tineri, indiferent de categoria socială din care făceau parte. Dinicu Golescu este cunoscut ca membru fondator al Societăţii literare (1827), contribuind activ la apariţia primului ziar în limba română – „Curierul românesc”. A decedat la 5 octombrie 1830.
La 7 februarie 1875 în satul Stulpicani, judeţul Suceava, s-a născut Nectarie (numele de mirean Nicolae Cotlarciuc), cleric ortodox român, arhiepiscop al Cernăuților și Mitropolit al Bucovinei (1924-1935). Nicolae Cotlarciuc a fost unicul copil al lui Teodor și al Ioanei Cotlarciuc. După ce a absolvit liceul la Suceava, a făcut facultatea la Cernăuţi (1895-1899), obținând doctoratul în Teologie și Filozofie. Au urmat specializări la universitățile din Bonn, Viena, Munchen şi Wurzburg. În anul 1901 a fost profesor suplinitor de liceu la Cernăuți. A ajuns în cler ca diacon al Catedralei din Cernăuți, funcționar, bibliotecar și director al Bibliotecii Universității. După moartea soției, în 1918, se călugărește la Mănăstirea Putna, primind numele Nectarie. În martie 1923 a fost ales episcop al unei episcopii basarabene nou înființate, Cetatea Albă – Ismail. În 1924 a fost ales arhiepiscop al Cernăuților și Mitropolit al Bucovinei.
Mitropolitul Nectarie a fost, de asemenea, delegat la câteva Congrese ale Mișcării ecumenice Stockholm (1925), Lausanne (1927), la Conferința episcopilor anglicani din Palatul Lambeth (1930), la Congresul vechilor catolici de la Viena și Bonn (1931) ș.a. A decedat la Cernăuţi, la iulie 1935, în urma unei boli la stomac.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com