La 7 iulie 1770 a avut loc Bătălia de la Larga, parte din Războiul Ruso-Turc din 1768-1774. Ea s-a dat între 65.000 de tătari crimeeni (cavalerie) și 15.000 de otomani (infanterie) sub conducerea lui Kaplan Ghirei și 38.000 de ruși sub feld-mareșalul Rumeanțev pe malurile râului Larga (afluent al Prutului, azi Republica Moldova). Bătălia s-a desfășurat în aceeași zi cu Bătălia de la Çeșme. Bătălia a fost o victorie decisivă pentru rușii care au capturat 33 de tunuri turcești și tabăra mare a inamicului. Pentru această victorie, Rumeanțev a fost decorat cu Ordinul Sfântului Gheorghe din I grad. Două săptămâni mai târziu, rușii au marcat o victorie și mai mare în Bătălia de la Cahul. Victoriile de la Larga și Cahul (ulterior) au schimbat situația strategică în favoarea Rusiei. În septembrie 1770, a fost cucerită Tighina. Apoi au capitulat cetățile Ismail, Chilia, Cetatea Albă și Ibrail. După aceasta, operațiunile militare au continuat pe teritoriul Bulgariei. La 21 iulie 1774, Rusia și Poarta Otomană semnează Pacea de la Kuciuk-Kainargi. Tratatul conținea 16 prevederi favorabile Moldovei și Țării Românești. În decembrie 1774 rușii se retrag, Moldova și Țara Românească rămânând în continuare sub turci.
La 7 iulie 1807 a fost încheiat Tratatul de la Tilsit dintre împăratul Franței, Napoleon I, și țarul Rusiei, Alexandru I. Rusia a ajuns să fie în război cu Franța, susținând militar armata Prusiei în lupta sa împotriva împăratului francez Napoleon Bonaparte. Înfrângerea rapidă a Prusiei și ocuparea de trupele franceze a ducatului Poloniei l-au silit pe țarul Alexandru I să încheie această pace cu Napoleon. În urma semnării tratatului de la Tilsit, Rusia şi Franţa s-au aliat împotriva Angliei, și-au propus cucerirea și împărțirea între ele a Imperiului otoman.
Pacea ruso-franceză de la Tilsit a vizat și Principatele Române. Articolul XXII al tratatului prevedea: „Trupele ruse se vor retrage din provinciile Valahia și Moldova, însă aceste provincii nu vor putea fi ocupate de trupele Înălțimii Sale Sultanul până la ratificarea viitorului tratat de pace definitiv dintre Rusia și Poarta Otomană”. Rusia își ținea armata în Principatele Române în cadrul războiului ruso-turc 1806-1812.
Pe frontul otoman, Rusia urma să semneze un armistiţiu la Slobozia (24 august 1807), care prevedea evacuarea trupelor ruseşti din Valahia şi Moldova. Dar acest tratat nu s-a aplicat, întrucât ţarul Alexandru I a refuzat ratificarea lui, acuzându-l chiar pe generalul Meiendorf că a acordat condiţii prea favorabile Turciei. Condiția rămânerii turcilor în afara Principatelor Române a fost folosită de ruși în august, după ce turcii s-au grăbit să intre în Brăila imediat după încheierea armistițiului de la Slobozia, iar sub acest pretext țarul Alexandru a refuzat să își mai retragă trupele.
De fapt, la Sankt-Petersburg decizia de a menține Principatele Române sub ocupație fusese luată independent de acțiunile turcilor. Pe 19 august 1807, baronul Budberg îi prezenta țarului Alexandru I un referat, în care afirma că retragerea trupelor țariste dincolo de Nistru ar fi constituit un avantaj mult prea mare pentru turci, care puteau traversa Dunărea mult mai repede în cazul reizbucnirii ostilităților. Recomandarea baronului Budberg era ca trupele ruse să rămână în Valahia și Moldova, iar pe 20 august 1807, generalul Michelson a primit ordin să lungească negocierile pentru armistițiul cu turcii și să nu se retragă din Principatele Române. Mai apoi, țarul Alexandru I avea să motiveze păstrarea principatelor prin nerespectarea armistițiului de către turci și prin faptul că nici Napoleon nu-și retrăsese trupele din Prusia.
În cursul discuțiilor și a schimburilor de scrisori referitoare la retragerea trupelor ruse din principate, un mesaj al contelui Rumianțev, ministrul rus de Externe, către ambasadorul rus la Paris, contele Tolstoi, dezvăluie faptul că rușii știau foarte bine ce înseamnă Basarabia: „Majestatea sa dorește să păstreze Moldova și Valahia și acea fâșie strâmtă de pământ care deși nu este o provincie, poartă numele de Basarabia”.
De fapt, în majoritatea corespondenței diplomatice ruse se face diferența între Principatul Moldovei de la Carpați la Nistru și fâșia numită Basarabia dintre Dunăre și Marea Neagră.
Relatând discuțiile dintre ambasadorul rus Tolstoi și împăratul Napoleon din 10 ianuarie 1808, diplomatul rus spune că „vorbind de evacuarea din Moldova și Valahia l-am făcut să înțeleagă că eu nu cuprind în acestea și Basarabia”. Replica lui Napoleon a fost că Basarabia nu a fost cuprinsă în Tratatul de la Tilsit, contele Tolstoi avea însă răspunsul pregătit: „Ocuparea acestei fâșii ar reprezenta o chestiune de foarte mică importanță ca să merite atenția guvernului său”.
Ostilităţile ruso-turce vor fi reluate în 1809. Anume în urma războiului ruso-turc de la 1806-1812 jumătatea estică a Moldovei, botezată în urma tratatului de pace ruso-turc – Basarabia, a fost cedată Imperiului Rus.
La 7 iulie 1923 s-a născut regizorul de teatru şi film, scenograful, actorul şi arhitectul român Liviu Ciulei. A studiat teatrul la Conservatorul Regal de Muzică și Teatru din București (1946) şi arhitectura (1949). A debutat ca actor în 1945, ulterior alăturându-se echipei Teatrului Municipal din Bucureşti care mai târziu se va numi Teatrul Bulandra. A debutat ca regizor în 1957. A fost peste 10 ani director artistic al Teatrului Bulandra, până în 1974, de unde a fost îndepărtat de cenzura comunistă în urma scandalului cu premiera „Revizorul”, montată de Lucian Pintilie. Sub conducerea sa, Teatrul Bulandra devenise cea mai importantă instituție teatrală a vremii, nu doar în România, acolo lucrând practic în același timp, marii regizori de teatru David Esrig, Lucian Pintilie, Radu Penciulescu. A părăsit România în anul 1980 și a lucrat în multe țări din Europa, America de Nord, Australia. A fost director artistic al teatrului Tyrone Guthrie din Minneapolis, Minnesota 1986 (Statele Unite), iar din 1986 profesor de teatru la Columbia University şi New York University, în oraşul New York. S-a întors în țară după 1989, regizând o serie de piese celebre. A fost numit Director de Onoare al Teatrului Bulandra.Ca arhitect, în afara scenografiilor majorității pieselor regizate de el, Liviu Ciulei a contribuit la reconstrucția auditoriului Teatrului Bulandra, precum și a altor teatre. A decedat la 25 octombrie 2011 la Munchen, Germania.
La 7 iulie 1930 a murit Sir Arthur Conan Doyle, scriitor britanic, autor de romane poliţiste, părintele celebrului detectiv Sherlock Holmes. Sir Arthur Conan Doyle (1859-1930) a fost şi autorul a numeroase povestiri știinţifico-fantastice, romane istorice, piese de teatru, romane de dragoste, poezie și texte inspirate direct din realitate (non-fiction).
La 7 iulie 2018 a decedat Levko Lukianenko, politician şi activist public ucrainean, disident, Erou al Ucrainei (2005). Levko Lukianenko (1928-2018) a fost şi scriitor, laureat al Premiului Naţional „Taras Şevcenko” (2016). El este numit o legendă a mişcării de eliberare naţională din Ucraina. Aproape 27 de ani de viaţă i-a petrecut în închisori, lagăre de concentrare şi în exil. Este coautorul Declaraţiei privind suveranitatea de stat a Ucrainei şi autorul Actului de declarare a independenţei de stat a Ucrainei din august 1991.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com