Izvorul poeziei lui Vasile Bâcu e în Oprișeni

2 01 B 1
La început de an nou, în perioada luminoasă a Sărbătorilor de iarnă, își marchează ziua de naștere jurnalistul și poetul, președintele Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina „Mihai Eminescu” din Cernăuți, Vasile Bâcu. În aceste vremuri destul de complicate el poartă pe umeri povara grea a responsabilității – ca redactor-șef al „Gazetei de Herța”, ca prezentator TV, ca lider al celei mai mari societăți național-culturale a românilor din regiunea Cernăuți. Și pe lângă toate acestea găsește timp pentru poezie. Deși este un epigramist recunoscut și apreciați de toți, poetul Vasile Bâcu își acordă strunele lirei sale la murmurul izvoarelor de pe moșia Oprișenilor, satul său de baștină, la freamătul Codrului Cosminului, aflat chiar în vecinătatea Oprișenilor, la povețele înțelepte ale părinților și ale celor dragi și scumpi inimii sale, la ecoul pașilor copilăriei, îndepărtate în timp…
Felicitându-l cu prilejul zilei de naștere, îi dorim stimatului nostru coleg multă sănătate și pace, inspirație necontenită și frumoase realizări pe ogorul literelor române. Din placheta sa de versuri am ales pentru cititorii noștri o poezie care caracterizează elocvent lirica lui Vasile Bâcu.
Vasile BÂCU
REVENIRE
Ne-am dus cu toții ca păsările-n zbor,
Ne este călăuză tinerețea,
Dar uneori ne prinde-un mare dor,
Și inimile-s maluri de tristețe.
Venim atunci pe-o clipă înapoi,
Măcar că depărtarea-i tot mai mare,
Zburăm la cuib, iar unii dintre noi
S-au întâlnit cu-a timpului ninsoare.
Venim cuprinși de dor, venim acasă,
Uităm de griji ca în copilărie.
Am rămânea, dar vremea nu ne lasă
(O oră doar ne-a dat în datorie).
Ne ducem iar ca păsările-n zbor
L-a noastre griji, l-a noastră bucurie,
Doar clopoțelul blând, tremurător,
Mereu ne cheamă în copilărie.
2 01 B 2
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Добавить комментарий