La Băhrinești, la margine de țară…

Pe Băhrinești îl despart de Uniunea Europeană doar… 50 de metri, însă mai mult de o treime din locuitorii satului demult lucrează în țările comunitare: femeile preponderent în Italia, iar bărbații – în Franța. „Banii câștigați de ei sunt trimiși în sat și apar case noi – una după alta”, constată primarul Băhrineștiului, dl Nicolae Patraș. Deși familii întregi s-au stabilit cu traiul peste hotare, la baștina lor aproape că nu sunt case puse în vânzare. Deci, există speranța revenirii…
Hotarele moșiei satului au fost stabilite de Ștefan cel Mare
– Satul nostru a existat încă pe timpul lui Ștefan cel Mare, prima atestare documentară datează la 30 august 1458, ne informează directorul școlii locale, dl Mihail Acatrini, cel care adună materiale pentru viitorul muzeu al satului. În uricul semnat de viteazul domnitor sunt sta­bilite hotarele Băhrineștiului, care a fost moșia mai multor mănăstiri: Sucevița, Moldovița, Putna, Cetățuia.
În satul nostru s-a născut Constantin Mandicevschi, fost inspector general al învă­țământului și compozitor. Cu prilejul împlinirii a 400 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare el a compus cântecul „Cântă cucu-n Bucovina”, devenit un imn neoficial al ținutului nostru.
Domnul director spune că de istoria Băhrineștiului se preocupă fiul său, Vladimir, care luc­rează la Biblioteca Universității cernăuțene și își scrie teza de candidat în științe.
– Băhrineștiul își are nu numai fii și fiice duse în lume ca muncitori migranți, ci și per­so­nalități marcante, continuă domnul director. Voi numi doar câteva dintre ele: scriitorul Mihai Prepeliță, care cu trei ani în urmă a fost înaintat la Premiul Nobel, regizorul de filme Eugen Latii, economistul Mihai Patraș, unul dintre autorii primei Constituții a Republicii Moldova, care, fiind ministrul Economiei, a introdus moneda națională – leul, pentru aceasta a și fost distins cu Ordinul Republicii.

Școală cu tradiții frumoase, dar cu elevi tot mai puțini
Procesul de formare a oricărei personalități începe în școală, iar la Băhrinești întot­deauna s-a făcut carte bună.
– Școala medie din Băhri­nești se numără printre primele zece din raionul Hliboca după rezultatele la învățământ, afirmă domnul Mihail Acatrini. Elevii noștri participă cu succes la olimpiadele raionale și regionale. Iată, avem standuri întregi cu mențiunile lor – și domnul di­rector arată spre ele, care ocupă un perete întreg al biroului său. Dar și profesorii participă la concursuri. Bunăoară, dna Elena Andruhovici, profesoară de ro­mâ­nă, a ocupat locul doi la etapa regională a Concursului „Învă­țătorul anului”. Ea este coautoarea unor programe didactice. Dna Svetlana Acatrini, profesoa­ră de geografie și istorie, s-a învrednicit de titlul de „Eminent al învățământului din Ucraina”. Locul doi la Concursul regional „Învățătorul anului” i-a revenit și lui Ion Carpiuc, învățător de muncă și tehnologii, autor de pro­grame didactice la acest obie­ct. El menține în ordine exem­plară atelierul școlii și îi învață pe elevi incrustarea în lemn. Multe din lucrările celor mai talentați copii au fost expuse la Kiev.
Clădirea școlii din Băhrinești e veche și extinderea ei a avut loc sub trei administrații – austriacă, română și sovietică.
– Acum am profitat de două proiecte internaționale și am schimbat toate ușile și ferestrele, iar în anul curent sperăm să înnoim și acoperișul, explică directorul Mihail Acatrini.
Toate acestea țin de îmbu­nătățirea bazei materiale a școlii. Dar, Iată, reforma sistemului de învățământ din țară trezește o oarecare îngrijorare în rândurile pedagogilor de aici. Și nu numai a lor, ci peste tot, fiindcă sistemul de învățământ a fost și este locul vulnerabil al unei societăți.
– Se propune crearea unor școli de bază, iar restul să fie filiale ale acestora. Băhrineștiul este unicul sat românesc în partea aceasta a raionului și unde va fi școala de bază ro­mânească nu se știe? – se în­treabă domnul director.
Iar migrația brațelor de muncă a creat pentru școala din Băhrinești o altă problemă – scade numărul elevilor. În prezent aici învață 170 de elevi.
– Dacă înainte în fiecare an la Băhrinești se nășteau circa 40 de copii, acum – numai 10-15. Deci, ne așteptăm la o scădere și mai evidentă a numărului elevilor. De aici și unele con­secințe nedorite pentru profesori, conchide dl Mihail Acatrini.

Amenajări finanțate din Franța
Primarul satului, dl Nicolae Patraș, afirmă că băhrineștenii sunt foarte uniți.
– Iată, trebuia neapărat reamenajat drumul central al satului. Gospodarii noștri au adunat 65 mii grivne, 40 mii grivne a dat Agrofirma „Mria”, care arendează terenurile de pământ arabil ale sătenilor, și 25 mii grivne am alocat din Bugetul Consiliului sătesc și drumul a fost acoperit cu prundiș, au fost săpate canale pentru scurgerea apei – așa cum se cuvine, povestește domnul pri­mar și se referă la un alt exem­plu: săteni de-ai noștri, af­lați la muncă în Franța, au adunat 1290 de euro pentru îngrădirea cimitirului.
Domnul Nicolae Patraș îndeplinește funcția de primar încă din 2002 și i-a deprins pe deputați cu o activitate concretă întru binele locuitorilor din sat. Principalele surse de completare a bugetului sunt plata pentru pământ, calea ferată, care varsă în buget 39 mii grivne pe an.
– Sătenii noștri au 368 cote de pământ și majoritatea lor sunt arendate de Agrofirma „Mria”. Aceasta le finanțează întocmirea actelor pe pământ, le plătește pentru arendă câte 800 kilograme de grâu. E cea mai mate taxă de arendă din raion.
Ogoarele din Băhrinești sunt fertile și lucrate bine, gospo­dărește. Iată, dl Ion Paun, fost mecanizator în colhoz, a decis să-și lucreze singur cota sa. Pentru aceasta și ține doi cai – de mare folos în gospodărie. Exemplul lui e unic, căci tinerii gospodari caută să-și cumpere tractoare. Însă tinerii gospodari nu prea doresc să întrețină animale. În sat au rămas numai 86 de vaci și cam o sută de oi. Lipsește un stimul, dar el trebuie să vină din partea statului.
Spre deosebire de alte sate, la Băhrinești nu există problema locurilor la grădiniță. Posibilități sunt pentru 60 de copii, dar în prezent numărul acestora e mai mic.
Instituțiile sociale din Băh­rinești sunt toate grămăjoară, în centrul satului. Se impune clădirea noii biserici – cu clopotniță și alee. Pe teritoriul ei, din inițiativa părintelui Paroh Constantin Cebotari, se con­struiește o clădire cu două etaje – orfelinat pentru copiii orfani.
Băhrineștiul e un sat la margine de țară și la hotar cu Uniunea Europeană, spun cu mândrie localnicii. Însă, calea spre nivelul de viață european e lungă și, dacă descentralizarea va îndreptăți așteptările cetă­țenilor, după cum consideră dl Nicolae Patraș, acest drum cu zigzaguri va fi micșorat. „În stema satului nostru sunt trei stejari, care simbolizează dăi­nuirea noastră în grai, credință și tra­diție”, accentuează domnul pri­­mar al satului Băhrinești.
Vasile CARLAŞCIUC
Fotografii de autor